Ioan Hrustaliov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Hrustaliov, protoiereu, a fost în lume Ivan Vasilievici Hrustaliov. S-⁠a născut în 1875 în satul Bogorodskoe sau Pociinki din ținutul Serpuhov, gubernia Moscova, în familia diaconului Vasile Hrustaliov. O sursă notează 20 ianuarie 1878 ca zi a nașterii. A absolvit școala duhovnicească din Perervino și Seminarul din Moscova, în 1898. S-⁠a căsătorit cu Iulia Andreevna Rumianțeva, fiica unui preot, și au avut opt copii.

În 1900 a fost hirotonit diacon la mănăstirea de maici Golovino, unde a slujit doi ani, apoi a fost mutat la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Vladîkino, lângă Moscova. În 1915 a rămas văduv. În 1917, după moartea protoiereului Ioan Protopopov, la cererea enoriașilor a fost hirotonit preot și numit paroh al bisericii din Vladîkino, iar mai târziu a fost ridicat la rang de protoiereu. Deși noua putere îl îndemna să lase slujirea și să închidă biserica, a continuat slujbele și a încălcat interdicția de a merge la casele sătenilor pentru rânduieli. Când presiunea a crescut, ca să nu pună familia în primejdie, a plecat din casă într-⁠o mică locuință de paznic din curtea bisericii și a continuat să slujească. Duminica biserica era plină. Familia îl îngrijea: nepoțica Lida îi aducea mâncare, fiicele îi spălau hainele.

Una dintre fiicele lui s-⁠a măritat cu administratorul de casă Grigore Rumianțev, om nestatornic și băutor, care se lăuda că ar fi colaborator secret al NKVD și că poate pune la închisoare pe oricine. Dușman al Bisericii, el stăruise de mult la autorități să se închidă biserica din Vladîkino și să se facă club în ea. În 1937 șeful NKVD raional l-⁠a chemat și i-⁠a cerut să semneze mărturii mincinoase împotriva unor oameni. Grigore a primit să semneze pentru clerul bisericii: socrul preot, diaconul și psaltul. Dar i s-⁠a cerut să semneze și împotriva altor oameni, ceea ce nu a vrut, propunând alte nume, ca să-⁠și răzbune pe ei, dar șeful a spus că dacă nu semnează ce i se cere, va fi arestat el însuși.

La 19 noiembrie 1937 protoiereul Ioan Hrustaliov a fost arestat sub învinuirea de „agitație contrarevoluționară de caracter terorist împotriva conducerii țării”. Anchetatorul i-⁠a spus că împreună cu Rumianțev, Stanislavlev și Nekrasov a făcut agitație printre muncitori și a răspândit printre credincioși zvonuri contrarevoluționare. Preotul a răspuns: „Nu, nu mă recunosc vinovat, nu am purtat printre credincioși nici o discuție contrarevoluționară”. La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar pe protodiaconul Serghie Stanislavlev, psaltul Nicolae Nekrasov și pe Grigore Rumianțev, care i-⁠a pârât, la zece ani de lagăr. A fost împușcat la 10 decembrie 1937 pe poligonul de la Butovo. A fost reabilitat la 2 decembrie 1957. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 27 martie 2007.

Biserica îl pomenește la 10 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.