Ioan Mălîșev

Sfântul Mucenic Ioan Mălîșev, mirean, pe numele din lume Ivan Vasilievici Mălîșev, s-⁠a născut în 1891 în satul Ostrovo din ținutul Bogorodsk, gubernia Moscova (azi raionul Pavlovski Posad), în familia țăranului Vasile Mălîșev. A învățat la școala satului. La începutul Primului Război Mondial a fost mobilizat și a slujit până în 1917 ca soldat. În 1918 a fost mobilizat în Armata Roșie și până în 1921 a fost furajer.

În anii douăzeci s-⁠a mutat cu familia la Moscova, pe strada Nikolo-⁠Iamskaia, lângă biserica Sfântului Serghie de Radonej din Rogojskaia Sloboda, al cărei enoriaș a devenit, luând parte tot mai activ la viața parohiei. A lucrat ca electrician la uzina „Secera și Ciocanul”, aflată aproape de biserică. Făcea în biserică toate lucrările de electricitate, la sărbători curăța biserica împreună cu enoriașii, făcea ghirlande de bec în jurul icoanelor și umbla în timpul slujbei cu tipsia pentru daruri. În decembrie 1937 a intrat în douăzecime și, dacă și mai înainte dăduse mult timp bisericii, acum și-⁠l petrecea aici pe tot cel liber.

În primăvara lui 1938 lucrătorii NKVD făceau ultimele operații ale arestărilor în masă ale clerului și credincioșilor, potrivit dispoziției lui Stalin. Strângând date despre cei mai activi oameni ai bisericii din raion, au hotărât arestarea lui, iar la 26 aprilie 1938 a fost închis la Butârka. Interogatoriile au durat o lună, dar anchetatorii nu au reușit să-⁠l înduplece să mărturisească strâmb. Pe atunci mulți lucrători NKVD fuseseră ei înșiși arestați pentru anchete ilegale, și trebuia mai bine motivată arestarea unui simplu electrician. La percheziție i s-⁠au găsit un gramofon și douăzeci de discuri dinainte de revoluție, cu cântări bisericești și cu imnul de stat „Doamne, păzește pe țar”, ceea ce s-⁠a socotit suficient pentru acuzare. La 27 mai 1938 anchetatorul l-⁠a interogat; aflând că luase parte foarte activă la viața parohiei și că nu voia să renunțe, a întrebat de unde are discurile. A răspuns că de la un trecător întâmplător, pe Kuznețki Most, împreună cu gramofonul. Întrebat dacă recunoaște vina de agitație contrarevoluționară fascistă, a spus că nu și că se recunoaște vinovat numai de păstrarea și ascultarea unor discuri contrarevoluționare bisericești-⁠monarhiste.

Aceeași zi s-⁠a încheiat ancheta. La 27 iulie 1938 Consfătuirea Specială a NKVD l-⁠a condamnat la cinci ani de lagăr și a fost trimis pe Kolîma, la punctul de lagăr al minei Frolîci. Din cauza muncii peste putere și a condițiilor neomenești, în iarna lui 1940 s-⁠a îmbolnăvit grav. Medicul din spitalul punctului a stabilit inflamație acută a rinichilor, boală de inimă, hidropizie și edem pulmonar. Ivan Vasilievici Mălîșev a murit de sărbătoarea Botezului Domnului, în zori, la 19 ianuarie 1940, și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Biserica îl pomenește la 21 ianuarie, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici și ale sfinților Moscovei.