Ioan Milioșkin

Sfântul Mucenic Ioan Milioșkin, țăran, pe numele din lume Ivan Vasilievici Milioșkin, s-⁠a născut în 1902 în satul Salazgor din ținutul Spassk, gubernia Tambov (azi raionul Torbeevo din Mordovia), într-⁠o familie de țărani. Între 1924 și 1926 a fost soldat în Armata Roșie, iar în 1927 s-⁠a întors în locurile natale și s-⁠a ocupat de agricultură. Mutat în satul Mokșa din raionul Torbeevo, RASS Mordovă, a intrat în colhoz și chiar a fost ales președinte al lui.

Prima oară a fost arestat în 1932, cu învinuirea de „atitudine neglijentă față de îndatoriri”, și a primit o lună de muncă de corecție. Încercările zadarnice de a învăța să trăiască în noile condiții l-⁠au apropiat de preoții din partea locului. A început să „rătăcească” prin satele raioanelor Torbeevo, Temnikov și Kovîlkino, învățând el însuși și învățându-⁠i pe alții credința lui Hristos. În vremurile acelea nu putea dura mult: a doua arestare a avut loc în 1937. În învinuire s-⁠a spus: „participant la o organizație religioasă contrarevoluționară, a avut rolul de legătură între conducători și membrii grupului, a condus adunări ilegale și a recrutat membri noi”. Dacă „atitudinea neglijentă față de serviciu” fusese iertată de bolșevici și pedeapsa aproape condiționată, tot ce ținea de Biserică și de religiozitate era atunci urmărit fără milă și fără dreptate. La 5 august 1937 troica NKVD a RASS Mordovă l-⁠a condamnat pe Ivan Vasilievici Milioșkin la pedeapsa supremă, iar la 10 august a fost împușcat.

La Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse din anul 2000, mucenicul Ioan Milioșkin a fost numărat între sfinți. Biserica îl pomenește la 10 august, în ziua morții, după stilul nou, și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.