Ioan Romașkin

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Romașkin, preot, pe numele din lume Ioan Dimitrievici Romașkin, s-⁠a născut în 1891 în satul Abramovo, ținutul Arzamas, gubernia Nijni Novgorod, într-⁠o familie de țărani. Între 1922 și 1927 a fost psalt la biserica din satul Alexandrovo, apoi a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Subbotino (azi raionul Gaghino). În 1928 a fost arestat sub învinuirea de „agitație contrarevoluționară” și condamnat la trei ani de surghiun, pe care i-⁠a petrecut în orașul Nijneudinsk. Întors, a slujit mai departe în același sat. În 1934 a fost arestat pentru împotrivirea la luarea clopotelor, dar a fost eliberat după două luni și jumătate. În 1935 a fost învinuit de „clătinarea disciplinei din colhoz și de cererea de ieșire din colhoz”; nu a recunoscut vina, iar cazul a fost închis.

În 1937 mărturisitorul lui Hristos a fost arestat din nou, sub învinuirea că „a organizat o slujbă solemnă care îi abătea pe țărani de la munca din colhoz”. Aceasta a fost socotită „agitație antisovietică printre bisericoși și printre partea înapoiată a colhoznicilor”. A fost închis la Arzamas și curând condamnat la moarte. Sentința a fost executată la 17 septembrie 1937. A fost îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la cimitirul Bugrovskoe din Gorki. La Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din august 2000 a fost numărat între sfinții noilor mucenici și mărturisitori.

Pagina istorisește cazul în care a pătimit împreună cu alții. La 8 septembrie 1937 au fost arestați zece clerici și credincioși din raionul Gaghino. Nici unul nu s-⁠a recunoscut vinovat. Erau învinuiți că la 6 iulie au organizat o slujbă solemnă, la care au luat parte patru preoți și mulți credincioși. Deși după slujbă nu s-⁠a rostit nici o predică pe teme politice, însăși slujba bisericească a fost socotită ca o faptă îndreptată împotriva statului, deoarece îi abătea pe țărani de la munca în colhoz. La 17 septembrie 1937 opt dintre ei au fost condamnați la moarte și împușcați: preotul Ioan Dimitrievici Romașkin; preotul din satul Sorocikî, Petru Ivanovici Lebedinski, născut în 1881, care în 1935 fusese condamnat la doi ani de surghiun pentru predici; preotul din Iusupovo, Nicolae Alexandrovici Hvoșciov, născut în 1883, care slujise treizeci de ani; preotul din Panova-⁠Osanova, Alexandru Semionovici Nikolski, născut în 1883; și țăranii din satul Pokrov Alexandru Ivanovici Blohin (născut în 1879), Petru Vasilievici Lonskov (născut în 1881), Stefan Semionovici Mitiușkin (născut în 1874) și Vasile Kireevici Ejov (născut în 1867, arestat în 1930 pentru neplata impozitelor și condamnat la cinci ani de lagăr).

Biserica îl pomenește la 17 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.