Ioan Rumianțev

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Rumianțev, preot, pe numele din lume Ioan Ivanovici Rumianțev, s-⁠a născut la 5 ianuarie 1889 pe stil vechi (18 ianuarie pe stil nou) în satul Ponurovo din ținutul Makariev, gubernia Kostroma. A fost botezat a treia zi, la 7 ianuarie pe stil vechi, cu numele Ioan, în cinstea Proorocului Înaintemergător. Părinții lui erau din stare duhovnicească: tatăl, diaconul bisericii Adormirii, Ioan Anempodistovici, și mama, Evdochia Vasilievna. A fost al optulea și cel mai mic dintre copii. În 1905 a terminat clasa a patra a școlii duhovnicești din Makariev, iar la 1 iunie 1907 a fost numit psalt la biserica Sfintei Treimi din satul Troițkoe, ținutul Buisk. S-⁠a căsătorit cu Zinaida Alexandrovna (Kallistova) și Domnul le-⁠a dăruit cinci copii: Olga, Nicolae, Zoia, Aleftina și Dimitrie.

La 16 septembrie 1912 a fost hirotonit diacon la mănăstirea de maici Makariev-⁠Rișma, în Rișma, ținutul Kineșma, unde a slujit până în 1923. În 1913, pentru slujirea sârguincioasă, a primit o cruce și o medalie de bronz pentru cei trei sute de ani ai casei Romanov. În 1923 a fost hirotonit preot și numit paroh al bisericii Învierii (Sfântul Dimitrie) din satul Voskresenskoe, ținutul Kineșma. La 8 septembrie 1929, la patruzeci de ani, a fost arestat de secția OGPU din Kineșma, în satul Voskresenskoe, sub învinuirea de agitație antisovietică, în dosarul de grup „al clerului regiunii industriale Ivanovo”, nr. 9974-P din 1929. La întrebările anchetatorului a răspuns: „În învinuirea ce mi se aduce nu mă recunosc vinovat”. Din 1930 până în 1933 a stat într-⁠un lagăr de concentrare din Ținutul de Nord.

Între 1934 și 1937 a slujit ca preot la biserica Înălțării Sfintei Cruci din satul Vozdvijenskoe, raionul Navoloki, regiunea Ivanovo. La 19 februarie 1937, la patruzeci și opt de ani, a fost arestat din nou, sub învinuirea de participare la „grupul contrarevoluționar bisericesc-⁠monarhic «Biserica Ortodoxă Adevărată»”. Consfătuirea Specială a NKVD din Moscova, în dosarul nr. 4733 din 15 iunie 1937, a hotărât cinci ani de lagăr. La închisoarea NKVD din Kineșma a fost chinuit; în fișa medicală din 1 iulie 1937 se notează că „degetul mare de la mâna dreaptă nu se îndoaie către al doilea”. La 22 iunie 1937 s-⁠a dat porunca să fie trimis în golful Nagaev (azi Magadan), iar la lagărul Sevvostlag al NKVD a ajuns la 25 august 1937. Din septembrie 1937 până în octombrie 1941 a lucrat în diferite locuri ale lagărelor, în așezarea Debin, regiunea Magadan, ca muncitor necalificat, miner, îngrijitor, ucenic zidar.

O adeverință de arhivă din 2023 arată că a murit la 10 octombrie 1941, cu diagnosticul miocardită decompensată, istovire, neputință, iar cauza morții paralizie a inimii. A fost îngropat la 11 octombrie 1941 în cimitirul secției a 7-a a administrației de construcții de drumuri, lângă așezarea Adîgalah, raionul Susuman. Avea cincizeci și doi de ani. A fost reabilitat în 1989 și în 1991. La Sinodul Arhieresc din 20 august 2000 a fost canonizat.

Biserica îl pomenește la 13 august, la 20 iunie în Soborul sfinților din Ivanovo și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.