Ioan Smirnov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Smirnov, protoiereu din Moscova, s-⁠a născut la 25 ianuarie 1879 în satul Lopasnia din ținutul Serpuhov, gubernia Moscova, în familia preotului Mihail Smirnov, care a murit înainte de nașterea fiului. Mama lui, ca să hrănească familia, a plecat la Moscova, la fratele ei, preot, care a ajutat-⁠o să se așeze ca prosforiță la biserica Sfântului Ilie de pe Câmpul Voronțov; mai cosea și acasă.

După ce a terminat în 1899 Seminarul Teologic din Moscova, Ivan Mihailovici a fost hirotonit diacon în 1901 și a slujit la biserica de casă a Înălțării de pe Strada Mare Serpuhovskaia, fiind totodată profesor de religie în câteva școli orășenești de fete. În 1907 a intrat la Academia Teologică din Moscova, pe care a terminat-⁠o în 1911, și în același an a fost hirotonit preot. Între 1914 și 1918 a ținut catedra de slavistică a Academiei. A primit gradul de magistru în teologie în 1918 pentru lucrarea „Patericul sinaitic în traducere slavonă veche”. În timpul lucrului la teză a făcut mai multe descoperiri de istorie bisericească și a primit premiul Macarie. După închiderea Academiei, în 1919, a slujit până în 1923 la Buturlinovka, în gubernia Voronej.

Din 1923 până în 1932 a slujit la biserica Sfântului Duh de la cimitirul Lazarev din Moscova, iar din 1925 a fost starețul ei. Într-⁠o duminică din 1932 biserica a fost înconjurată pe neașteptate de miliție, iar starețul a aflat că se închide și i se confiscă averea. Din 1932 până în 1935 a slujit la biserica Tihvin din Sușcevo, de unde la 25 martie 1935 a fost mutat la biserica Sfintei Treimi de la cimitirul Piatnițki. La 30 decembrie 1935 a fost numit la biserica Semnului de lângă Bariera Crestovskaia, unde a slujit până la arestarea din 22 noiembrie 1937.

În ziua arestării a fost interogat. Întrebat despre preoții arestați, a spus că îl cunoaște pe Boris Pavlovici Ivanovski, fost coslujitor la cimitirul Piatnițki, acum arestat, cu care păstrase legătura. A tăgăduit orice legătură cu străinătatea și orice grup contrarevoluționar. La 7 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. La 10 decembrie 1937, în ziua hramului bisericii Semnului unde slujea, a fost împușcat pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Biserica îl pomenește la 10 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo (29 mai) și ale sfinților Moscovei (5 septembrie).