Ioan Vasiliev

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Vasiliev, protoiereu, pe numele din lume Ivan Ivanovici Vasiliev, s-⁠a născut la 18 iunie 1876 în cătunul Mala Kiselenka din ținutul Novotorjok, gubernia Tver, într-⁠o familie țărănească evlavioasă. Tatăl a dorit să-⁠l pregătească nu pentru munca pământească, ci pentru slujirea lui Dumnezeu, și, deși pe atunci era greu pentru copiii de țărani să intre într-⁠o școală duhovnicească, l-⁠a dat la Seminarul din Tver, pe care Ivan l-⁠a terminat în 1898. În 1901 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Osipovo și mai târziu a fost ridicat la rangul de protoiereu. Acolo a trăit până în 1928, când a fost mutat, spre întărirea parohiei, la biserica din Talojnia.

Parohia din Talojnia

Viața duhovnicească din Talojnia căzuse în nepăsare din pricina negrijii fostului preot. Părintele Ioan a pus îndată în rânduială slujbele dese, nu numai în biserică, ci și moliftele în casele enoriașilor. La fiecare slujbă ținea o predică prin care îndemna la desăvârșire morală și la înnoire duhovnicească, explicând cuvântul lui Dumnezeu astfel încât să fie înțeles de oricine. Îi chema la rugăciune deasă și îi învăța să vadă în tot ce se întâmplă lucrarea purtării de grijă a lui Dumnezeu. Biserica s-⁠a umplut de credincioși, iar autoritățile fără de Dumnezeu, văzând trezirea, au început să ia măsuri. În 1929 singurul comunist din partea locului a cerut la adunarea satului să fie desființată prăznuirea sărbătorilor Sfântului Ilie și Schimbării la Față; starostele Antonie Kuzmin și țăranii Boikov și Skacikov s-⁠au împotrivit, dar hotărârea a fost înscrisă ca și cum majoritatea ar fi voit desființarea. Credincioșii au hotărât a doua zi să continue prăznuirea, iar preotul nu a ținut seama de interdicție.

În 1930 autoritățile au încercat să închidă biserica pe motiv că e puțin cercetată, dar enoriașii au strâns multe semnături și au apărat-⁠o. Iubindu-⁠l, au luat în grija lor biserica și pe preot cu soția sa Elisabeta, aducând lemne și plătind la timp impozitele. În decembrie 1930 autoritățile au pus asupra clădirii un impozit pe care nu l-⁠ar fi putut plăti nici preotul, nici credincioșii, mai cu seamă că în cei douăzeci de membri nu erau decât săraci, și au oprit strângerea de bani și semnături. După slujbă, părintele Ioan a vestit că se cere impozitul, altfel biserica va fi închisă. Starostele Antonie Kuzmin a spus că biserica ar plăti cu bucurie, dar în casă nu sunt atâția bani. Atunci s-⁠a început îndată strângerea: cea dintâi a pus cinci ruble cea mai săracă dintre enoriașe, Maria Feodorovna din Șevkovo, și în jumătate de oră toți au adunat suma.

Arestarea și surghiunul

În 1931 prigoana s-⁠a înăsprit. În zorii zilei de 11 martie 1931 părintele Ioan din Talojnia și cinci dintre cei mai activi țărani au fost arestați. Cei din OGPU i-⁠au interogat abia la sfârșitul lui aprilie. Părintele a răspuns: „Eu recunosc puterea sovietică și îndeplinesc toate cerințele ei”, a spus că l-⁠a întâlnit pe Kuzmin numai pentru treburile slujbei și că nu a adunat semnături de protest și că în predici s-⁠a atins numai de chestiuni religioase și morale. Starostele Antonie Kuzmin și țăranii Simeon Turbanski și Ilarion Iakovlev nu s-⁠au recunoscut nici ei vinovați. La 18 iulie 1931 troica OGPU i-⁠a condamnat pe părintele Ioan și pe Antonie Kuzmin la cinci ani de surghiun în Kazahstan, iar pe Simeon Turbanski și Ilarion Iakovlev la trei ani. Lui Kuzmin i se împlineau atunci șaizeci și cinci de ani și pagina socoate că cu greu va fi supraviețuit drumului și surghiunului.

Părintele Ioan a stat în surghiun zi în zi și s-⁠a întors în eparhia Tver la mijlocul lui 1936. Știind bine pentru ce a primit aceste suferințe, ca mulți mucenici din primele veacuri a purtat necazurile cu bucurie. Întors acasă, a primit binecuvântarea să slujească la biserica din Iakonovo și a slujit aproape un an. La 5 august 1937 președintele sovietului sătesc din Iakonovo a scris, la cererea NKVD, o cerere de „măsuri de înrâurire” împotriva lui, ca unul care ar fi făcut agitație. În aceeași zi preotul a fost arestat și închis la Tver. Mărturii mincinoase au dat numai reprezentanții autorităților locale, președintele sovietului și șeful de brigadă al colhozului; nimeni dintre țărani nu a primit să-⁠l învinuiască pe preot.

Mucenicia

La 13 august, după chinuri prin foame și nesomn, a fost interogat. A tăgăduit că ar fi făcut agitație contrarevoluționară printre colhoznici și că în iulie ar fi vorbit în satul Malinovo împotriva împrumutului și ar fi răspândit zvonuri despre război. La 10 septembrie ancheta s-⁠a încheiat, iar la 29 septembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Ioan Vasiliev a fost împușcat la 1 octombrie 1937. Sinodul Arhieresc din august 2000 l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica.

Biserica îl pomenește la 1 octombrie, în ziua morții, după stilul nou, la 18 iulie în Soborul sfinților din Tver și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.