Ioan Zemleanoi

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Zemleanoi, preot, pe numele din lume Ivan Petrovici Zemleanoi, s-⁠a născut în 1867 în satul Petrikovka (Petranovka), ținutul Novomoskovsk, gubernia Ekaterinoslav. Din 1915 a fost psalt în satul Dmitrievka, raionul Lozovo, regiunea Kazahstanul de Est. În 1917 a fost hirotonit preot și a slujit la biserica din satul Pavlovka, regiunea Pavlodar. În 1928 a fost lipsit de drepturile electorale, iar în 1929 a fost arestat, osândit și surghiunit, iar biserica a fost închisă. Amănuntele osândirii și ale pedepsei nu se cunosc.

Din 1933 a slujit la biserica Sfinților Petru și Pavel din satul Petropavlovskoe, regiunea Tomsk, unde a fost arestat în 1935. Din dosar: „A spus: «Dumnezeu există»... Nu a plătit impozitele: «Luați-⁠mă, chiar jupuiți-⁠mă, nu voi plăti». Avea o datorie de 57 de ruble la impozit și nu a plătit-⁠o”. Colegiul special din Tomsk l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun. În 1936 a fost eliberat și s-⁠a întors în satul Pavlovka din regiunea Pavlodar.

La 25 noiembrie 1937 a fost arestat din nou, sub învinuirea de agitație contrarevoluționară și săvârșirea ilegală de botezuri și parastase. La interogatoriu a spus: „Când m-⁠am întors din surghiun, în 1936, mi-⁠a fost mai întâi teamă să botez copiii, iar în 1937 am început iar și am botezat în satul Obrazțovka copiii colhoznicilor, pentru care am primit 280 de ruble. În Pavlovka am botezat vreo șapte-⁠opt, pentru care am primit pâine și bani... Am mai spus că odinioară veneau la mine și îmi ziceau «vă rog, părinte», iar acum am ajuns la o viață în care se fac arestări și se iau lucrurile. Am vorbit întâmplător că sub această putere am rămas și desculț, și dezbrăcat. În general se trăiește rău, la bătrânețe am vrut să mă odihnesc, și iar mă tulbură”. În actul de acuzare se spunea că a făcut agitație printre colhoznici, zicând că sub puterea sovietică se trăiește rău și că «mi-⁠au luat tot». La punerea învinuirii preotul a spus: „Mă recunosc vinovat că am săvârșit botezuri. Agitație printre colhoznici nu am făcut”.

La 2 decembrie 1937 troica Direcției NKVD pentru regiunea Kazahstanul de Nord l-⁠a condamnat la moarte. Sentința a fost executată la 30 decembrie 1937, la ora unu noaptea. Locul îngropării nu este cunoscut. A fost reabilitat la 14 aprilie 1989 de procuratura regiunii Pavlodar. Sinodul Arhieresc din august 2000 l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Biserica îl pomenește la 30 decembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.