Ioanichie Bălan

Ioanichie Bălan, născut la 10 februarie 1930 la Stănița, în Neamț, a fost arhimandrit, duhovnic și scriitor de la Mănăstirea Sihăstria, autorul Patericului românesc. A murit la 22 noiembrie 2007 la Sihăstria. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

După Liceul Comercial din Roman, a venit la Sihăstria la 4 noiembrie 1949, a fost tuns monah de mitropolitul Sebastian Rusan la 14 aprilie 1953 și hirotonit diacon a doua zi. Între 1949 și 1971 a avut la Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid. Din 1955 s-⁠a remarcat ca predicator și scriitor. Între 1971 și 1990, sub presiunea autorităților comuniste, a fost mutat la Mănăstirea Bistrița din Neamț. În aceeași perioadă a urmat Institutul Teologic din București, cu licența Chipuri de călugări îmbunătățiți din mănăstirile nemțene (1971-1975). A fost hirotonit ieromonah de mitropolitul Teoctist la 2 februarie 1979, protosinghel în 1984 și arhimandrit în 1992. În 1990 s-⁠a întors la Sihăstria, unde a continuat activitatea misionară.

Opera lui cuprinde zeci de volume despre viața monahală românească: Patericul românesc (1980, ediția a V-⁠a, 2005), Vetre de sihăstrie românească (1981), Convorbiri duhovnicești, Mănăstirea Sihăstria, Pelerinaj la locurile sfinte, Sinaxar ortodox general, vieți ale părintelui Paisie și ale părintelui Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa (nouăsprezece volume), Sfânta Teodora de la Sihla și Sfântul Episcop Ioan. A îngrijit și ediția Viețile Sfinților în douăsprezece volume, după ediția mitropolitului Grigorie Dascălul din 1834-1836. Patericul lui este sursa principală a unei mari părți din monahii pomeniți în sinaxarul nostru românesc.

A murit la 22 noiembrie 2007 și este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria. A rămas în amintirea monahilor ca om al Duhului și al scrisului. Nu are canonizare sinodală.