Iona de la Pecenga

Sfântul Sfințit Mucenic Iona de la Pecenga (în lume Ioan) a fost ieromonah al mănăstirii Sfânta Treime din Pecenga, ucenic al Cuviosului Trifon de la Pecenga, născut în jurul anului 1500 și ucis la 15 decembrie 1589 (fișa dă 1590). A fost canonizat în 2003 ca sfințit mucenic, împreună cu alți 116 mucenici uciși în incursiunea finlandeză. Este cinstit în soborurile sfinților din Kola și din Novgorod. Înainte fusese cinstit local; într-⁠o pomenire mai veche era numit „Cuviosul Mucenic Iona de la Pecenga și cu el 50 de monahi și 65 de mireni, uciși de suedezi în mănăstirea Trifon-⁠Pecenga”. Este pomenit la 2 (15) decembrie.

Știrile despre el se cunosc din predania mănăstirii și din viața învățătorului său, Trifon de la Pecenga. Obârșia și data nașterii lui nu se cunosc. Despre locul nașterii, se presupune că este satul pomorean Varzuga, de pe țărmul Terski al Peninsulei Kola, după o însemnare a Sinodicului vechi al mănăstirii Solovki, în care sunt pomeniți laolaltă egumenul Guriu, monahul German și „preotul-⁠monah din Varzuga, Iona”. După toate semnele, acestea sunt numele unor monahi ai mănăstirii Pecenga uciși în atacul „germanilor suedezi” din 1589.

Prima știre despre sfânt este din 1533, când a devenit preot al bisericii Sfântului Nicolae din orașul Kola: „cel dintâi și singurul preot din Kola a fost la 6 decembrie 1533”. Biserica fusese făcută dintr-⁠o capelă ridicată odinioară de monahii mănăstirii Nikolo-⁠Korelski, iar preotul Ioan a fost cel dintâi stareț al ei. Știrile următoare despre părintele Ioan nu sunt limpezi. Cele mai multe izvoare spun că i-⁠au murit soția și fiica preotului din Kola, și că după aceea Ioan a plecat la mănăstirea Cuviosului Trifon și a fost tuns cu numele Iona. Dar un manuscris al mănăstirii Pecenga spune că soția i-⁠a născut o fiică, iar pruncul nebotezat s-⁠a îmbolnăvit greu; după sfat comun cu soția, au botezat-⁠o și, din această pricină, a lăsat soția și fiica în casă și a plecat la mănăstire și i-⁠a fost ucenic. Cu alte cuvinte, părintele Ioan a fost nevoit să-⁠și boteze fiica împreună cu soția și, astfel, legat cu ea prin rudenie duhovnicească, nu mai putea rămâne în relații de căsnicie cu ea; situația cade sub canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic, care spune că rudenia duhovnicească este mai însemnată decât legătura trupească.

Așadar, părintele Ioan a plecat la mănăstirea Cuviosului Trifon și a devenit acolo cel mai apropiat ucenic al lui. Trifon însuși, vinovat de vărsare de sânge, nu putea primi hirotonia, de aceea noul lui ucenic, acum ieromonahul Iona, a început să slujească în mănăstire. Nu sunt știri sigure despre ce a făcut Iona după ce, în 1548, Cuviosul Trifon a fost silit să-⁠și părăsească mănăstirea; cel mai probabil a plecat cu starețul lui și i-⁠a împărțit rătăcirile; cu el și cu egumenul Guriu s-⁠a întors în 1556 la noua mănăstire Pecenga. Sfântul Sfințit Mucenic Iona a murit în decembrie 1589, în timpul atacului unei cete suedeze asupra mănăstirii. După predania mănăstirii, a fost ucis în timpul Liturghiei pe care o săvârșea în biserica Adormirii din pustie, la pârâul lui Trifon. Moartea l-⁠a găsit, în vârstă de 90 de ani, când ieșise cu Sfintele Daruri pe solee. Odată cu el a murit monahul German, care slujea cu el. Amândoi mucenicii au fost îngropați lângă mormântul Cuviosului Trifon.