Iona Kazanski

Sfântul Cuvios Iona Kazanski, pe numele din lume boierul Ioan Zastolski, este pomenit împreună cu fiul său, Cuviosul Nectarie, pe numele din lume Nestor. Când Sfântul Ierarh Gurie († 1563, pomenit la 5 decembrie) a plecat spre eparhia Kazanului, abia întemeiată, boierul Ioan Zastolski a mers cu el. Sub călăuzirea duhovnicească a Sfântului Gurie, Ioan a dus o viață virtuoasă și evlavioasă. Se temea de păcat, iubea dreptatea și era strict cinstit. În frica de Dumnezeu și-⁠a crescut fiul Nestor.

Tânărul blând era din copilărie un nevoitor: purta cămașă de păr, ținea posturile și iubea să se roage în biserică. Cu încuviințarea tatălui, Nestor a primit tunderea monahală cu numele Nectarie și a murit tânăr. Tatăl lui, Ioan, s-⁠a călugărit și el, cu numele Iona. Înainte de moarte a lăsat porunca să fie îngropat lângă Sfântul Gurie, aproape de mormântul unde fusese pus Nectarie. Când, în 1595, au fost deschise moaștele sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie, au fost aflate nestricate trupurile și veșmintele monahilor Iona și Nectarie, care au fost lăsate în pământ, în paraclisul mănăstirii Schimbării la Față a Mântuitorului din Kazan (paraclisul fusese zidit de Iona deasupra mormântului Sfântului Gurie). Ei sunt pomeniți în slujba Sfântului Gurie: „Doi monahi s-⁠au nevoit bine către Dumnezeu, Iona și Nectarie, unul născând pe celălalt, care ți-⁠au slujit credincios în lume și după moartea ta au ținut credința în tine fără îndoială și au zidit deasupra mormântului tău o casă de piatră. În ea s-⁠au îngropat și ei lângă tine, cinstiți de la Dumnezeu cu multă nestricăciune”.

Biserica îl pomenește pe Cuviosul Iona la 17 octombrie, în Soborul sfinților din Kazan, și în ziua mobilă de 18 iulie, în Soborul sfinților din Tver.