Iorest

Sfântul Ierarh Iorest, Mitropolitul Ardealului, Mărturisitor, s-⁠a născut într-⁠o familie de țărani transilvăneni și a primit la Botez numele Ilie. Tânăr, a intrat la Mănăstirea Putna și a fost tuns monah cu numele Iorest. După ce a isprăvit școala duhovnicească a acelei lavre, a făcut mari progrese în viața monahală. A fost și caligraf și iconar. Pentru curăția vieții lui, egumenul l-⁠a recomandat pentru hirotonia de ieromonah. Slujea la altar cu mare umilință și în frica lui Dumnezeu și zidea pe alții prin predicile lui.

Vestea despre statura lui duhovnicească a ajuns la Vasile Lupu, voievodul Moldovei. După moartea mitropolitului Ghenadie al Ardealului, în toamna anului 1640, cuviosul Iorest de la Putna a fost ales, din voia lui Dumnezeu, întâistătător al Bisericii din Transilvania. După sfințirea sa de către mitropolitul Țării Românești, în 1641, blândul ierarh a fost întronizat în catedrala mitropolitană din Alba Iulia. Trei ani a păstorit Biserica lui Hristos ca un adevărat mărturisitor, apărând credința ortodoxă de învățăturile false ale calvinilor și de toate cursele șiretene ale diavolului. A străbătut eparhia, a pus preoți harnici, a sfințit biserici și a învățat poporul.

În 1643 a fost aruncat în închisoare pentru împotrivirea lui înverșunată față de activitatea misionarilor străini care voiau să convertească pe credincioșii ortodocși. A răbdat bătăi și batjocură, gata să primească mucenicia și să-⁠și dea viața pentru apărarea credinței ortodoxe și pentru mântuirea turmei încredințate lui de Dumnezeu. După nouă luni a fost eliberat și silit să plătească o amendă. Sosit din nou în Moldova, între 1656 și 1657 a fost episcop de Huși, unde de asemenea a păstorit bine și s-⁠a ostenit pentru mântuirea fiilor săi duhovnicești. Hristos l-⁠a chemat la Sine la 24 aprilie 1657, iar el a fost numărat între sfinții mărturisitori. Biserica Ortodoxă Română l-⁠a proslăvit în 1955. Sfântul Ierarh Iorest este pomenit la 24 aprilie (stil nou; 7 mai pe stil vechi).