Iosif Persul

Sfântul Sfințit Mucenic Iosif Persul a fost preot în Persia și a primit moartea mucenicească împreună cu episcopul Acepsima și cu diaconul Aitala. Biserica îi pomenește la 16 noiembrie (stil nou).

Acepsima era episcopul bisericii creștine din orașul persan Naesson. Păstoriții îl iubeau fierbinte pentru viața lui de nevoință și pentru neostenitele lui osteneli. Regele Șapur a poruncit să fie căutați și uciși slujitorii creștini, și a fost prins și episcopul, un bătrân de optzeci de ani. L-⁠au adus în orașul Arbela, în fața judecății lui Ardah, preotul zeului soarelui. Bătrânul a refuzat să aducă jertfă zeilor perși, și pentru aceasta a fost bătut cumplit și închis în temniță.

A doua zi, după chinuri grozave, au fost aruncați în aceeași temniță preotul Iosif, de șaptezeci de ani, și diaconul Aitala. Trei ani i-⁠au ținut sfinții în lanțuri, chinuindu-⁠i cu foamea și cu setea. Regele Șapur a venit la templul zeului focului, aflat nu departe de Arbela, și a vrut să-⁠i vadă pe cei trei mucenici. Sleiți și plini de răni care puroiau, ei au stat înaintea regelui și, la poruncile lui, au refuzat din nou cu tărie să se închine zeilor păgâni, mărturisind credința în Hristos.

Episcopului i s-⁠a tăiat capul, iar preotul și diaconul au fost duși în oraș și uciși cu pietre. Omorârea preotului Iosif a durat câteva ceasuri. Lângă locul uciderii a fost pusă strajă, ca creștinii să nu ia trupul mucenicului. În a patra noapte s-⁠a abătut asupra orașului o furtună puternică, fulgerul a ucis străjile, vântul a risipit pietrele și trupul Sfântului Iosif a dispărut. Diaconul Aitala a fost dus în satul Patrias și ucis cu pietre. Creștinii i-⁠au îngropat în taină trupul, iar pe mormântul sfântului a crescut un pom ale cărui roade aduceau tămăduire. Potrivit izvorului, Aitala a pătimit din porunca lui Șapur al II-⁠lea, pentru mărturisirea numelui lui Hristos, în anul 380.