Iov Protopopov

Sfântul Cuvios Mucenic Iov Protopopov a fost ieromonah la pustnicia Raifa de lângă Kazan și chilier al episcopului-⁠mucenic Ambrozie Gudko, apoi a fost împușcat în anul 1930. Este cinstit ca sfânt local al Eparhiei Kazanului.

Ivan Andreevici Protopopov s-⁠a născut în 1880 la Odesa. În 1907 a intrat în monahism, iar până în 1917 a trăit la Kiev. Din octombrie 1917 a fost chilier al episcopului Ambrozie (Gudko), ca ierodiacon, și a împărțit cu el toate greutățile, rămânând neîntrerupt lângă el în vremea prigoanelor, a arestărilor și a morții mucenicești. După moartea mucenicească a episcopului, a rămas în mănăstirea din Sviiajsk până la închiderea ei.

A fost arestat de două ori, în iulie și în august 1918, împreună cu episcopul. La arestarea din iulie, la Sviiajsk, părintele Iov i-⁠a rugat pe cekiști să-⁠l închidă cu episcopul, ca să-⁠i poată sluji și în temniță. După eliberare, au locuit o vreme în mănăstirea Schimbării la Față din Kazan. Curând, în ciuda sfaturilor, episcopul Ambrozie s-⁠a întors la Sviiajsk și a fost arestat pe loc. La 8 august 1918, din porunca lui Troțki, a fost arestat episcopul, iar odată cu el și ierodiaconul Iov.

I-⁠au dus la stația Tiurlema, pe calea ferată Moscova-⁠Kazan. Acolo, din statul-⁠major al armatei a 5-a, care se afla în vagoanele trenului lui Troțki, l-⁠au scos pe episcop în câmp și l-⁠au ucis, iar chilierul a fost eliberat și i s-⁠a interzis să-⁠l urmeze pe episcopul iubit. După câteva ceasuri, părintele Iov a găsit în câmp trupul episcopului mucenic. L-⁠a îngropat pe locul uciderii și timp de doisprezece ani a plătit țăranului stăpân al câmpului ca să nu atingă locul unde odihnea la mică adâncime trupul noului mucenic. În 1930 pământul a trecut la colhoz și nu s-⁠a mai putut afla soarta mormântului necunoscut al episcopului Ambrozie.

Din august 1918 a fost ierodiacon, apoi ieromonah al pustniciei Raifa. După închiderea mănăstirii, în iunie 1928, a slujit în satul Taganaș până în decembrie 1929, apoi s-⁠a așezat în satul Belaia Bezvodnaia. La 23 ianuarie 1930 a fost arestat împreună cu monahii fostei mănăstiri Raifa și judecat în procesul de grup „Cazul monahilor din Raifa, Kazan, 1930”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 20 februarie 1930 a fost condamnat la moarte de o troică a OGPU din Republica Tătară și a fost împușcat la 7 aprilie 1930, în ziua Bunei Vestiri, împreună cu ceilalți mucenici din Raifa. În 1996 a fost numărat între sfinții cinstiți local ai Eparhiei Kazanului.

Este pomenit la 27 ianuarie, la 7 februarie (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 17 octombrie, în Soborul sfinților Kazanului, în stil nou.