Iovila din Langres

Sfânta Muceniță Iovila din Langres a pătimit în veacul al II-⁠lea, în vremea prigoanei lui Marcu Aureliu (161-180), împreună cu Sfinții Mucenici Spevsip, Elevsip și Melevsip, bunica lor Leonila, Neon și Turvon. Biserica o pomenește la 29 ianuarie (stil nou).

Cei șapte au pătimit în Galia, după altă povestire în Capadocia. Leonila a primit Botezul la adânci bătrâneți de la unul dintre ucenicii Sfântului Policarp, episcopul Smirnei, și i-⁠a adus apoi la Hristos pe cei trei nepoți ai ei. Frații, aprinși de râvnă pentru Domnul, au sfărâmat idolii și i-⁠au mustrat pe păgâni pentru nebunia lor. Chinuitorii au adus-⁠o pe Leonila la locul de osândă și i-⁠au poruncit să-⁠i îndemne pe nepoți să se lepede de Hristos, dar ea, apropiindu-⁠se, i-⁠a lăudat pentru vitejia și mărturisirea lor. Mucenicii au fost aruncați în foc, dar focul nu le-⁠a făcut rău. După chinurile și moartea nepoților, Sfânta Leonila a fost tăiată cu sabia.

Odată cu ea a pătimit Sfânta Iovila. Ea a văzut credința neclintită a mucenicilor, s-⁠a mărturisit creștină și a lăsat pe bărbatul și pe fiul ei cel mic. Chinuitorii au atârnat-⁠o de păr, i-⁠au rănit trupul și i-⁠au tăiat capul. Sfântul Neon a văzut nevoința sfinților frați și, scriind patimile lor, a dat manuscrisul lui Turvon, iar el însuși a mărturisit pe față pe Hristos, pentru care a fost bătut cumplit și a murit din bătăi. Sfântul Turvon, urmând pilda pătimitorilor, și-⁠a sfârșit și el viața ca mucenic. Acești mucenici sunt cinstiți îndeosebi în Spania, unde le sunt închinate multe biserici. Moaștele lor au fost trimise de împăratul grec Zenon în Franța, în orașul Langres.