Iovita

Sfântul Mucenic Iovita a fost diacon în Brescia, în Italia, și a pătimit împreună cu fratele său, preotul Faustin, pe la anul 122. Sinaxarul apusean îi pomenește laolaltă pe cei doi frați, iar cetatea Brescia îi cinstește ca pe cei dintâi ocrotitori ai ei.

După tradiția locală, cei doi frați s-⁠au născut într-⁠o familie aleasă din Brescia și au pornit mai întâi pe calea armelor. S-⁠au botezat apoi, iar episcopul Apolonie al Brescia i-⁠a chemat la slujirea Bisericii: Faustin ca preot, Iovita ca diacon. Când păstorul cetății s-⁠a ascuns de frica prigoanei, ei au predicat cu îndrăzneală, iar râvna lor a stârnit mânia păgânilor.

Prinși de un dregător păgân, au fost chinuiți și duși pe rând la Milano, la Roma și la Neapole, botezând mulțime de oameni pe drum. Fiindcă nici muncile, nici amenințările nu i-⁠au îndoit, împăratul Adrian, care trecea prin Brescia, a poruncit să li se taie capetele. Povestirile despre muncile lor, păstrate în așa-⁠numitele acte, au caracter legendar; sigure rămân existența și mucenicia lor, pomenite din vechime în martirologii, precum și cinstirea de veacuri din Brescia.

Moaștele lor sunt revendicate de mai multe cetăți: Roma, Bologna, Verona și Brescia. Sfinții Faustin și Iovita sunt ocrotitorii orașului și ai eparhiei Brescia și sunt pomeniți la 15 februarie, după calendarul apusean (stil nou). Fiind cinstit din vremea Bisericii nedespărțite, Iovita este sfânt al Bisericii nedespărțite.