Irina din Roma

Sfânta Irina din Roma a fost, după tradiție, o creștină romană din vremea împăratului Dioclețian, soția Sfântului Mucenic Castul. A adormit în jurul anului 288. Se pomenește la 22 ianuarie, în aceeași zi cu Sfântul Sebastian.

A fost o creștină bună și cucernică, soția lui Castul, înalt slujbaș al curții și creștin în taină. Castul dăduse adăpost creștinilor în casa lui și chiar în palatul împăratului, unde ținea slujbe; când a fost dat pe față, a fost osândit și îngropat de viu lângă Via Labicana. Irina a îngropat trupul soțului după obiceiul creștin și a rămas activă în obștea creștină din Roma, ajutându-⁠i pe cei prigoniți. După tradiția sfintelor vieți, când Sfântul Sebastian a fost prins pentru credință și împușcat cu săgeți de arcași mauri, Irina, care venise noaptea să-⁠i ia trupul spre îngropare, l-⁠a aflat în viață, l-⁠a dus în casa ei, unde în câteva zile s-⁠a vindecat de răni. Dar Sebastian a început iar să propovăduiască și a fost prins a doua oară și omorât. Irina a murit, se pare, în pace; anul 288, dat de obicei, este comun ei și lui Sebastian și poate se referea la început numai la Sebastian. Pictori ca Georges de La Tour, Dirck van Baburen, Benedetto Luti, Trophime Bigot și alții au zugrăvit adesea scena în care Irina îngrijește pe Sfântul Sebastian.