Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Timotei

Episcopul Efesului

Ucenic al apostolului Pavel, întâiul episcop al Efesului, ucis în jurul anului 97.

Prăznuire
22 ianuariestil vechi 4 februarie
Adormit
97secolul I
Locul
Efes

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Timotei a fost ucenicul iubit și tovarășul de lucru al Sfântului Apostol Pavel, unul dintre cei șaptezeci de apostoli și întâiul episcop al Efesului. Cele două epistole pastorale ale lui Pavel îi sunt adresate. Biserica îl pomenește la 22 ianuarie (data din Mineiul; Bisericile care țin calendarul vechi îl prăznuiesc la 4 februarie după calendarul civil).

Copilăria și chemarea

Timotei era din Listra, în Licaonia (Asia Mică). Tatăl lui era grec, iar mama, Eunice, era evreică și a crezut în Hristos, ca și bunica lui, Loida. Pavel le laudă pe amândouă pentru credința lor neprefăcută (2 Timotei 1, 5) și spune că Timotei cunoștea Sfintele Scripturi încă din pruncie.

Când Pavel și Barnaba au venit întâia dată în Listra, Pavel a vindecat un om olog din naștere, iar mulți oameni din cetate au crezut. Printre ei, după Sinaxar, s-⁠a aflat și tânărul Timotei împreună cu familia lui. Când Pavel s-⁠a întors, împreună cu Sila, Timotei era deja un credincios cu bună mărturie între frații din Listra și din Iconiu. Pavel l-⁠a luat cu sine și, după cum povestesc Faptele Apostolilor, l-⁠a tăiat împrejur, din pricina iudeilor din acele locuri, fiindcă tatăl lui era elin.

Ucenic și colaborator

De atunci Timotei a rămas aproape nedespărțit de Pavel. Apostolul îl numește fiul său iubit și credincios în Domnul. L-⁠a trimis la Tesalonic ca să întărească în credință pe frații de acolo, apoi la Corint și la Filipi. Despre el scrie către filipeni că nu are pe nimeni de același suflet cu el.

Numele lui stă lângă cel al lui Pavel la începutul mai multor epistole: cele două către tesaloniceni, a doua către corinteni, către filipeni, către coloseni și către Filimon. Epistola către Evrei vorbește despre eliberarea lui din temniță. Din scrisorile lui Pavel se vede și un om blând, uneori sfios și adesea bolnav. De aceea apostolul îl sfătuiește să nu bea numai apă, ci să ia puțin vin pentru stomacul lui și pentru bolile lui dese (1 Timotei 5, 23).

Episcopul Efesului

Potrivit Sinaxarului, Pavel l-⁠a pus episcop al Bisericii din Efes, pe care a păstorit-⁠o cincisprezece ani. Către el sunt scrise cele două epistole pastorale, cu învățătură despre rânduiala Bisericii, despre alegerea slujitorilor și despre apărarea credinței sănătoase. Acolo se află cuvintele rămase vii în Biserică: nimeni să nu disprețuiască tinerețea ta, ci fii pildă credincioșilor în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție (1 Timotei 4, 12). În tradiția rusă ele sunt scrise pe spatele crucii preotului.

Când Pavel era în temniță la Roma și știa că i se apropie sfârșitul, l-⁠a chemat pe credinciosul său ucenic pentru o ultimă întâlnire (2 Timotei 4, 9). Tot în a doua epistolă apostolul lasă mărturie despre sine că a sfârșit alergarea și a păzit credința.

Mucenicia

Timotei și-⁠a încheiat viața ca mucenic la Efes. Păgânii sărbătoreau acolo o zi în cinstea idolilor și purtau chipurile lor prin cetate, cu cântări și rânduieli necurate. Episcopul, râvnind pentru slava lui Dumnezeu, a încercat să oprească procesiunea și să le vorbească despre credința în Hristos. Mulțimea s-⁠a năpustit asupra lui, l-⁠a bătut, l-⁠a târât pe pământ și, în cele din urmă, l-⁠a ucis cu pietre.

Izvoarele nu sunt de acord asupra anului. Faptele lui Timotei, o scriere apocrifă probabil din secolul al V-⁠lea, vorbesc despre anul 97 și despre un episcop în vârstă de optzeci de ani; sinaxarele pomenesc și alți ani, între care 93. De aceea spunem doar că jertfa lui s-⁠a petrecut spre sfârșitul veacului întâi.

Moaștele și cinstirea

În veacul al IV-⁠lea sfintele lui moaște au fost mutate de la Efes la Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli, lângă mormintele Sfântului Andrei și ale Sfântului Luca. Tradiția apuseană spune că o parte din ele a ajuns în secolul al XIII-⁠lea în Italia, la Termoli.

Biserica îl cinstește ca apostol din cei șaptezeci. Troparul lui laudă blândețea lui și cumpătarea, iar condacul îl pomenește împreună cu Cuviosul Anastasie Persul, sărbătorit în aceeași zi. În Biserica Romano-⁠Catolică el este pomenit împreună cu Tit la 26 ianuarie.

Prăznuiți în aceeași zi 22 ianuarie