Anastasie Persanul

Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie Persanul a fost ostaș persan, adept al zoroastrismului, care a ajuns creștin și monah și a fost ucis pentru credință în 628. Este pomenit la 22 ianuarie, iar la 24 ianuarie, aducerea moaștelor lui.

Viața

Anastasie, numit înainte Magundat, s-⁠a născut în orașul Ray, ca fiu al unui mag, numit Bavi. A slujit în armata regelui Hosroes al II-⁠lea și a luat parte la cucerirea Sfintei Cruci la Ierusalim, aceasta fiind dusă în capitala persană Ctesifon. Întâmplarea l-⁠a făcut să cerceteze despre credința creștină. A primit apoi credința, a părăsit armata, s-⁠a făcut creștin și mai târziu monah la Ierusalim. A fost botezat de Modest, primind numele Anastasie, în cinstea învierii Domnului (în greacă, anástasis). Potrivit tradiției, a fost tuns monah la mănăstirea care îi poartă numele, unde a stat șapte ani.

Mucenicia

După șapte ani de viață monahală a plecat la Cezareea, atunci sub stăpânirea perșilor. Acolo a întrerupt și a luat în râs credința preoților zoroastrieni, și a fost arestat de marzbanul din partea locului. A fost întemnițat și chinuit cu cruzime ca să se lepede de credință, apoi dus lângă Eufrat, într-⁠un loc numit Barsaloe, unde chinurile au continuat, în vreme ce i se făgăduiau cele mai mari cinstiri în slujba regelui Hosroes ca mag, dacă s-⁠ar fi lepădat de creștinism. În cele din urmă, pentru că nu s-⁠a lepădat, a fost sugrumat și decapitat, împreună cu alți șaptezeci, la 22 ianuarie 628.

Moaștele

Trupul lui a fost aruncat la câini, dar ei nu s-⁠au atins de el. Creștinii l-⁠au răscumpărat cu bani mulți. A fost dus de la locul muceniciei în Palestina, apoi la Constantinopol și în cele din urmă la Roma, unde moaștele au fost cinstite la mănăstirea Tre Fontane. Viața lui, scrisă în greacă, a fost tradusă în latină, poate de arhiepiscopul Teodor de Canterbury, iar Beda a socotit rezultatul slab și l-⁠a prelucrat.