Anastasie de la Peșteri

Cuviosul Mucenic Anastasie de la Peșteri a fost monah și diacon al Lavrei Peșterilor din Kiev, care a trăit la sfârșitul secolului al XI-⁠lea sau în al XII-⁠lea și a murit la 22 ianuarie. Este cinstit ca cuvios mucenic și este pomenit la 22 ianuarie și la 28 septembrie, în soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate (după calendarul vechi). Izvorul sârb îl așază spre sfârșitul secolului al XII-⁠lea și începutul celui de-⁠al XIII-⁠lea.

Ce se știe despre el

Teratourgima, scrisă de ieromonahul Atanasie Kalnofoiski, îl numește frate întru Hristos al cuviosului Tit, preotul Peșterilor, iar de aceea se presupune că i-⁠a fost contemporan. Rangul de diacon i-⁠l dau Descrierea sfinților ruși, cunoscută din copii de la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, și calendarele manuscrise. Despre mucenicia lui nu s-⁠au păstrat știri, și numai condacul, troparul și stihira lui îl numesc cuvios mucenic și postitor. Slujba soborului Peșterilor Apropiate spune că a avut o îndrăzneală deosebită către Dumnezeu și că toate cererile lui se împlineau. Un izvor ucrainean spune că a murit la vreo treizeci până la patruzeci de ani. Datele vieții și ale morții lui diferă și cuprind un răstimp de la sfârșitul secolului al XI-⁠lea până la începutul celui de-⁠al XIII-⁠lea, cunoscându-⁠se doar ziua morții, 22 ianuarie.

Cinstirea și chipul

Cinstirea locală a început la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, când arhimandritul Varlaam Iasinski al Peșterilor a rânduit prăznuirea soborului cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate. Cinstirea în toată Biserica a început după îngăduința Sfântului Sinod, din a doua jumătate a secolului al XVIII-⁠lea, de a trece în calendarele bisericești de obște numele mai multor sfinți din Kiev. Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Apropiate, nu departe de moaștele celor doisprezece meșteri greci care au lucrat la zidirea Marii Biserici a Peșterilor (catedrala Adormirii).

Un tipic de iconografie de la sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea cere ca sfântul să fie zugrăvit astfel: încărunțit, cu barba mai lungă decât a Sfântului Grigorie Teologul, cu potcap pe cap, cu rasă neagră, căptușită cu verde, ținând cu dreapta rasa pe partea stângă și cu stânga la inimă, cu degetele în sus.