Irineu din Ceaucé

Irineu din Ceaucé (în franceză Ernier, Erinée sau Ernée) a fost un pustnic evanghelizator al ținutului Maine, mai exact al Passais-⁠ului, în veacul al VI-⁠lea, originar din Aquitania. S-⁠a născut în jurul anului 500 și a petrecut mai mulți ani, împreună cu tovarășii săi Sfinții Auvieu și Borner, la mănăstirea din Micy, lângă Orléans, unde l-⁠au cunoscut probabil pe Sfântul Fraimbault. Episcopul Sfântul Inocențiu al Le Mans-⁠ului (532-543) l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a trimis în pădurile îndepărtate ale Passais-⁠ului, la Ceaucé, să conducă după rânduiala monahală pe monahii care trăiau deja acolo. Ajutat de episcop, stăpân al unor întinse domenii la Ceaucé, Irineu a ridicat acolo o biserică închinată Sfântului Martin și o mănăstire pentru monahii săi, în număr de treizeci.

În 560, regele Clotar I, fiul lui Clovis, mergând să pedepsească răzvrătirea fiului său nelegitim Chramn, retras în Bretania, a trecut prin Ceaucé. A întâlnit acolo pe Sfinții Alnée și Irineu și, mulțumit de primirea egumenului și a monahilor, le-⁠a făcut daruri bogate și le-⁠a dat mai multe pământuri ca să-⁠și ducă la capăt zidirile. Este pomenit la 9 august, în calendarul apusean (stil nou). Sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit local.