Irmgarda din Aspel și Rees

Irmgarda din Aspel și Rees (numită și Irmgard din Süchteln, din Köln sau din Zutphen) a fost o nobilă germană cinstită la Köln, ca sfântă, mai ales la Süchteln și la Haus Aspel, lângă Rees. Este pomenită la 4 septembrie. S-⁠a născut înainte de 1013 la Haus Aspel și a murit în februarie 1064 sau 1065, sau la 4 septembrie, între 1082 și 1089.

Era contesă domnitoare de Aspel. După moartea părinților și-⁠a împărțit averea spitalelor, bisericilor și așezămintelor sociale. A trăit viață simplă, în singurătate, și a făcut trei pelerinaje la Roma. Și-⁠a petrecut ultimii ani la Köln, unde a sprijinit capitluri și mănăstiri. Moaștele ei se păstrează într-⁠un sarcofag în altarul catedralei din Köln.

O legendă o înfățișează ca eremită în pădurea de lângă Süchteln. De trei ori, după legendă, a mers la Roma, la mormintele apostolilor, unde a primit de fiecare dată multe moaște; între altele, ar fi adus la Köln o parte din capul Papei Silvestru I și l-⁠ar fi dăruit catedralei, în care a fost îngropată. Istoric nu se poate sprijini nimic din legendă, iar moaștele lui Silvestru nu au fost scoase din Roma. Cercetările recente încearcă să reconstituie viața ei prin două sau trei persoane: o Irmgard mai în vârstă (din Aspel), una mai tânără (din Süchteln) și o soră, Irmtrud; alți autori socotesc că este o singură persoană.

Este o sfântă locală a Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă. Viața ei este în mare parte legendară, iar datele sunt nesigure.