Isaia din Sinai

Sfântul Cuvios Mucenic Isaia din Sinai este unul dintre părinții din Sinai și Raithu, uciși în mănăstirile și peșterile Muntelui Sinai și ale pustiei Raithu. Sunt pomeniți la 27 ianuarie și la 5 mai (zi schimbătoare), în Soborul cuvioșilor din Sinai, în stil nou.

Părinții aceia s-⁠au nevoit pe muntele unde i-⁠au fost date lui Moise cele zece porunci de către Dumnezeu și în pustia Raithu, de pe malul Mării Roșii, și au pătimit de la sarazini și de la blemi, triburi nomade de arabi. Prima ucidere a avut loc în jurul anului 312 și a fost descrisă de monahul egiptean Amoniu, martor la moartea a patruzeci de părinți din Sinai; atunci arabii au ucis și treizeci și nouă de părinți la Raithu. Cea de-⁠a doua s-⁠a întâmplat peste o sută de ani și a descris-⁠o tot un martor scăpat prin minune, Cuviosul Nil Postitorul.

Nevoitorii din Sinai și Raithu duceau o viață deosebit de aspră: toată săptămâna rămâneau în chilii în tăcere, sâmbăta se adunau la priveghere, iar duminica se împărtășeau cu Sfintele Taine. Mâncau doar curmale și beau apă. Mulți au fost cunoscuți pentru darul facerii de minuni, între ei bătrânii Moise și Iosif. Slujba îi pomenește pe nume pe Isaia, Sava, Moise, ucenicul lui Moise, Ieremia, Pavel, Adam, Serghie, Domn, Proclu, Ipatie, Isaac, Macarie, Marcu, Veniamin, Eusebiu și Ilie.