Iudicael

Sfântul Binecredincios Iudicael a fost rege al Domnoniei, în Bretania, în veacul al VII-⁠lea, și apoi monah. A adormit la 16 sau 17 decembrie; calendarele dau anul 658, iar istoricii 647 sau 652.

S-⁠a născut în jurul anului 590, întâiul născut dintre cincisprezece frați și cinci surori, dintre care mai mulți sunt cinstiți ca sfinți, ca Iudoc și Guinien. Când tatăl său a murit, în jurul anului 605, tronul a fost luat de un frate mai tânăr, iar Iudicael s-⁠a retras în mănăstirea Sfântul Ioan de la Gaël. După moartea fratelui, în jurul anului 615, a părăsit mănăstirea și a domnit douăzeci de ani cu autoritate și înțelepciune, iubit de popor. Cronicile spun că în 635 sau 636, amenințat de armata francă, a mers la regele Dagobert la Clichy, i-⁠a recunoscut suzeranitatea și a făcut pace; temându-⁠se de Dumnezeu și de stricăciunea curții, a refuzat însă ospitalitatea regelui. Către 642 s-⁠a retras din nou la Gaël, lăsând tronul fratelui său Iudoc, și acolo a petrecut ultimii ani ca monah. A fost îngropat la Gaël, lângă egumenul Méen.

Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 17 decembrie, după stilul nou.