Iulian din Belgia

Sfântul Sfințit Mucenic Iulian din Belgia a fost diacon și a primit moarte mucenicească în vremea împăratului Domițian (81-96), împreună cu episcopul Lucian și cu preotul Maximian. Biserica îl pomenește la 16 iunie (stil nou).

Sfântul Lucian a trăit la Roma și, în păgânătate, se numea Lucius. Lumina credinței în Hristos a primit-⁠o de la Sfântul Apostol Petru și s-⁠a botezat. După moartea apostolului, a propovăduit Evanghelia în Italia. În acea vreme a venit la Roma Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenic al Apostolului Pavel. La rugămintea Sfântului Clement, papa Romei, Dionisie a primit să meargă la propovăduirea Evangheliei în țările de apus și și-⁠a ales tovarăși și ajutoare. Clement, hirotonindu-⁠l pe Lucian episcop, l-⁠a trimis cu Dionisie, împreună cu Marcelin, Saturnin, preotul Maximian și diaconul Iulian.

Din Italia, sfinții propovăduitori au ajuns pe mare în Galia. Marcelin și cei cu el au mers în Spania, Saturnin în Galia, Dionisie și ceilalți în ținutul Parisului. De acolo, Lucian cu Maximian și Iulian au plecat în Belgia. Propovăduirea lui Lucian a avut mare izbândă: prin cuvântul plin de har și prin pilda vieții lui, i-⁠a adus la creștinism pe mulți păgâni. Era un nevoitor aspru, care mânca într-⁠o zi doar o bucată de pâine și puțină apă, blând în purtare, mereu bucuros și cu chipul luminos. Curând aproape toată Belgia s-⁠a întors la credința în Hristos.

Atunci împăratul Domițian a pornit a doua prigoană împotriva creștinilor, după cea a lui Nero, cu un decret care poruncea să fie chinuiți și uciși toți cei ce nu aduc jertfe zeilor. Au fost trimiși în Belgia trei dregători să-⁠l aplice. Domnul i-⁠a descoperit lui Lucian lupta care îl aștepta. Și-⁠a adunat păstoriții, i-⁠a îndemnat să nu se teamă de amenințări, chinuri și moarte și a mulțumit lui Dumnezeu că i-⁠a dat să se alăture cetei sfinților mucenici. După rugăciune, Lucian s-⁠a retras cu Maximian și Iulian pe vârful unui munte, unde a continuat să învețe poporul care îl însoțea.

Acolo i-⁠au ajuns ostașii împăratului și i-⁠au adus la judecată. Lui Maximian și lui Iulian li s-⁠a cerut să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, dar amândoi au refuzat cu tărie și au fost decapitați. Apoi judecătorul l-⁠a întrebat pe Lucian, învinuindu-⁠l de vrăjitorie și de neascultare față de împărat și senat. Sfântul a răspuns că nu este vrăjitor, ci slujitor al adevăratului Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, și a refuzat să aducă jertfă idolilor făcuți de mâini omenești. A fost biciuit fără milă și în timpul acesta repeta doar: „Niciodată nu voi înceta cu inima, cu credința și cu buzele să-⁠l laud pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.” Mucenicul a fost decapitat. Peste trupul lui a strălucit lumina cerească și s-⁠a auzit glasul Mântuitorului care chema pe viteazul pătimitor în Împărăția cerurilor, să primească cununa muceniciei. Prin puterea lui Dumnezeu, sfântul s-⁠a ridicat, și-⁠a luat capul tăiat, a trecut râul și, ajungând la locul ales de el pentru îngropare, s-⁠a culcat pe pământ și s-⁠a mutat în pace. Văzând această mare minune, aproape cinci sute de păgâni s-⁠au întors la Hristos. Mai târziu, deasupra mormântului lui Lucian s-⁠a ridicat o biserică, în care au fost mutate și rămășițele sfinților mucenici Maximian și Iulian.