Iulian din Constantinopol

Sfântul Mucenic Iulian din Constantinopol a pătimit pentru sfintele icoane în anul 730, în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurul (717-741), împreună cu Marcian, Ioan și alții. Biserica îl pomenește la 22 august (stil nou).

Mucenicii Iulian, Marcian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie, patriciana Maria, protospătarul Grigorie și alții au pătimit pentru icoane. Împăratul a dat jos de pe scaunul patriarhal pe Sfântul Patriarh Gherman (715-730), trimițându-⁠l în surghiun, și a pus nelegiuit în locul lui pe iconoclastul Anastasie (730-753). Prin porunca împăratului, toate icoanele trebuiau scoase din biserici și din case și nimicite. În Constantinopol, deasupra așa-⁠numitei Porți de aramă, se afla din vremea împăratului Constantin cel Mare o icoană făcătoare de minuni a Mântuitorului, din aramă. Împăratul și patriarhul Anastasie au poruncit s-⁠o dea jos. Un ostaș a rezemat o scară și s-⁠a urcat. Poporul adunat s-⁠a răzvrătit împotriva acestei sfințiri călcate. Printre mulțime se afla patriciana Maria, femeie de neam ales, și ea, și după ea mulți alții, s-⁠au repezit la scară și au tras-⁠o de la zid, ca să nu lase pe ostaș să se atingă de icoană. Scara s-⁠a prăbușit, ostașul a căzut și a murit. Aceasta a fost la 19 ianuarie 730. La apărarea icoanei au luat parte și protospătarul Grigorie și Cuvioasa Muceniță Teodosia (pomenită la 29 mai). Aflând, împăratul a omorât îndată o mulțime de ortodocși, ale căror nume și număr le știe numai Domnul. Moarte mucenicească a primit și protospătarul Grigorie.

Unii dintre ortodocșii de neam ales, Iulian, Marcian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Leontie, Fotie și Petru, au fost închiși în temniță aproximativ opt luni, primind în fiecare zi câte 500 de lovituri. Prin puterea lui Hristos au rămas în viață și au răbdat cu bărbăție. Din porunca împăratului li s-⁠au ars fețele cu fier încins și li s-⁠au tăiat capetele. Sfânta Maria patriciana, care nu fusese închisă, aflând de execuție, a primit de bunăvoie moartea mucenicească. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în locul numit Pelagie, lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, și au fost găsite neputrezite după o sută treizeci și nouă de ani.