Iuliu Mirmidonianul

Sfântul Cuvios Iuliu Mirmidonianul a fost preot și, împreună cu fratele său, diaconul Iulian, a ridicat o sută de biserici în prima jumătate a veacului al V-⁠lea. Biserica îl pomenește la 4 iulie (stil nou).

Cei doi frați, originari din Mirmidonia, au fost hirotoniți pentru viața lor virtuoasă, Iuliu preot și Iulian diacon. Pornit de râvna pentru răspândirea credinței, Iuliu a primit, împreună cu fratele, îngăduința de a zidi biserici și a plecat să propovăduiască în ținuturile îndepărtate din Răsăritul și Apusul Imperiului Roman, unde mai erau capiști păgâne și jertfe pentru idoli. Au adus la creștinism mulți păgâni, convingându-⁠i nu numai prin cuvânt, ci și prin minuni. La Constantinopol, au cerut binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408-450) să ridice biserici în locul capiștilor. Cu binecuvântarea patriarhului și învoirea împăratului, au zidit multe biserici, la care poporul se socotea dator să ajute.

O întâmplare spune despre ei că niște trecători, temându-⁠se să fie chemați la lucru, au prefăcut că duc un mort, iar Sfântul Iuliu i-⁠a întrebat dacă nu mint. Ei au stat pe poziție, iar fratele Iulian le-⁠a spus: „Fie-⁠vă după cuvântul vostru.” Mergând mai departe, au văzut că cel prefăcut mort chiar murise. Prevăzând apropiata lui moarte, Iuliu a căutat un loc pentru a suta biserică, pe care o socotea ultima. Pe lacul Mucoros a văzut o insulă frumoasă, nelocuită din pricina șerpilor. S-⁠a rugat și a ajuns la insulă ca într-⁠o barcă, pe mantia lui, a înfipt o cruce și, în numele lui Dumnezeu, i-⁠a poruncit pe toți șerpii să părăsească insula. Ei au înotat prin lac și s-⁠au așezat pe muntele Camunchin. Acolo a pus temelia unei biserici cu hramul Sfinților Doisprezece Apostoli.

Între timp, Iulian a terminat o biserică lângă orașul Gavdian și a hotărât să facă lângă ea un mormânt pentru fratele său. Iuliu l-⁠a vizitat și l-⁠a îndemnat să grăbească lucrarea, prezicând că el însuși va fi pus în mormânt. Într-⁠adevăr, diaconul Iulian a murit curând și a fost îngropat în mormântul lui. Iuliu l-⁠a îngropat cu cinste și s-⁠a întors pe insulă, unde s-⁠a mutat la Domnul în curând, fiind îngropat în biserica pe care o ridicase. De la mormântul lui mulți bolnavi au primit tămăduire.