Iust din Lecce

Iust din Lecce a fost, după un manuscris din secolul al XII-⁠lea, ucenic al apostolului Pavel, care, în drum spre Roma, a suferit un naufragiu în Salento și a fost aruncat pe țărm lângă San Cataldo, la Lecce. Iust l-⁠a adus la Domnul pe Oronțiu și pe nepotul acestuia, Fortunat, doi locuitori din Rudiae (azi Lecce). Oronțiu era fiul unui trezorier al împăratului și i-⁠a moștenit slujba.

Oronțiu și Fortunat s-⁠au mărturisit creștini și au refuzat să aducă jertfă zeilor romani; au fost bătuți și întemnițați, apoi au plecat la Corint, unde apostolul Pavel l-⁠a întărit pe Oronțiu ca episcop al Lecce-⁠ului și l-⁠a arătat pe Fortunat ca urmaș al lui. Întorși la Lecce, au fost prinși din nou de Antonie, trimisul lui Nero, și, după ce au propovăduit în Salento și la Bari, au fost tăiați cu securea la trei kilometri de oraș, la 26 august. Despre Iust sursa spune doar că a fost și el mucenicit.

Numele „Iust din Lecce” trimite, în sursa folosită, la articolul despre Oronțiu, pomenit de obicei împreună cu Fortunat și Iust; ziua de 26 august este a lui Oronțiu. Calendarul nu este precizat. Iust este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, fără o canonizare sinodală pe care sursa s-⁠o arate.