Leonid Viktorov

Sfântul Sfințit Mucenic Leonid Viktorov, preot, s-⁠a născut în 1891 la Riazan, în familia unui diacon. Numele lui întreg era Leonid Viktorov. A rămas orfan de timpuriu și a fost primit gratuit la seminarul teologic din Riazan. După absolvire a slujit ca psalt în biserica din satul Boloșnevo, al cărei ctitor și întâi paroh fusese bunicul lui, protoiereul Ioan Viktorov. În 1912 a fost hirotonit diacon și apoi preot la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Kurbatovo. A devenit parohul acestei biserici și conducătorul școlii bisericești.

În anii treizeci biserica din Kurbatovo a fost închisă. Familia preotului, cu cinci copii mici, a fost alungată din casa ei. Părintele Leonid a căutat alt loc de slujire. Întâi a slujit în satul Pavliscevo, dar și acolo biserica a fost curând închisă. Pe atunci unchiul părintelui Leonid, preotul din Boloșnevo, Mihail Viktorov, a fost arestat, iar părintele Leonid a slujit în locul lui. Aici părintele Leonid a fost lipsit de drepturile electorale, iar copiii nu erau primiți în școli.

La începutul lui 1936 a fost arestat arhiepiscopul Iuvenalie al Riazanului. Primejdia arestării atârna direct asupra părintelui Leonid. Noaptea, când se făceau de obicei arestările, mergea să doarmă prin satele vecine, iar copiii erau ascunși în clopotniță. În Boloșnevo s-⁠a anunțat: „Cine va adăposti pe preot sau pe un membru al familiei lui va fi arestat și exilat”. În noaptea de 20 februarie 1936 părintele Leonid a fost găsit într-⁠un sat vecin și arestat, adus în casa paznicului bisericii și silit să predea vistieria bisericii. Neaflând nici bani, nici lucruri de preț, cekiștii l-⁠au luat la închisoare pe părintele Leonid. La arestare i-⁠au luat și jurnalul personal și corespondența. Ultimele cuvinte ale părintelui Leonid, înainte de a fi dus, au fost către fiica cea mare, Anna: „Nu-⁠i lăsa pe copii și pe mama, mă voi întoarce negreșit. Să vă păzească Domnul”.

În dosarul de grup al „preoților și mirenilor din Riazan”, părintele Leonid a fost osândit la cinci ani de lagăr. Doi ani a stat preotul în Siblag, la Mariinsk, unde la începutul lui 1938 a murit.

Este pomenit la 10 ianuarie, la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, la 23 iunie, cu Soborul sfinților din Riazan, și la 29 august, cu Soborul sfinților din Kuzbas (data se mută), în stil nou.