Leontie din Nicopole

Sfântul Mucenic Leontie din Nicopole (Armenia) a fost căpetenia celor patruzeci și cinci de mucenici din Nicopole, Leontie, Mauriciu, Daniil, Antonie, Alexandru, Ianichit (Anichit), Sisinie, Menei, Virilad și alții, care au pătimit în cetatea armeană Nicopole în vremea împăratului Liciniu (307-324), coîmpărat cu Constantin cel Mare. Liciniu a prigonit cumplit pe creștini și în ținutul răsăritean a dat poruncă să fie chinuiți și omorâți toți cei ce nu se întorc la păgânătate.

Când a început prigoana la Nicopole, peste patruzeci de urmași ai lui Hristos au hotărât să se înfățișeze de bunăvoie înaintea prigonitorilor, să mărturisească pe față credința în Fiul lui Dumnezeu și să primească chinurile. În frunte stăteau Leontie, Mauriciu, Daniil, Antonie și Alexandru, cunoscuți pentru viața lor virtuoasă. Dregătorul Armeniei, Lisie, înaintea căruia au stat sfinții mărturisitori, s-⁠a mirat de unitatea și de curajul oamenilor care își osândeau singuri sufletele la chinuri și moarte. A încercat să-⁠i convingă să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor păgâni, dar sfinții au rămas neclintiți și i-⁠au răsturnat toate dovezile, arătând falsitatea credinței în zeii păgâni urâți, plini de vicii, care duc la pierzare pe cei ce li se închină. Dregătorul a poruncit să fie loviți mărturisitorii peste față cu pietre, apoi să fie puși în lanțuri și aruncați în temniță.

În temniță sfinții se bucurau și cântau psalmii lui David. Sfântul Leontie îi îmbărbăta și întărea pe frați, pregătindu-⁠i pentru noi chinuri pentru credința adevărată și povestindu-⁠le despre curajul tuturor celor ce pătimiseră mai înainte pentru Hristos. Dimineața, după o nouă lepădare a jertfei către idoli, sfinții au fost iar dați la chinuri. Sfântul Leontie, văzând durerile mucenicilor și temându-⁠se ca vreunii dintre ei, istoviți, să nu cadă cu duhul și să-⁠și piardă credința, s-⁠a rugat lui Dumnezeu să le trimită tuturor grabnic sfârșitul nevoinței. La miezul nopții, când sfinții mucenici cântau psalmi, li s-⁠a arătat deodată un înger al Domnului, iar temnița s-⁠a luminat. Îngerul le-⁠a vestit că nevoința lor se apropie de sfârșit, iar numele lor sunt scrise în ceruri. Doi paznici ai temniței, Menei și Virilad, care au văzut cele petrecute, au crezut în Hristos. A doua zi dregătorul a hotărât să dea morții martorii lui Hristos. După chinuri crude, ei au fost arși în foc, iar oasele lor aruncate în râu († în jurul anului 318). Oameni cucernici le-⁠au aflat, le-⁠au adunat și le-⁠au păstrat. Mai târziu, când Biserica lui Hristos a căpătat libertate, în acel loc s-⁠a ridicat o biserică în cinstea celor patruzeci și cinci de sfinți mucenici.

Sfântul Leontie este pomenit la 23 iulie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.