Levchie de Brindisi

Sfântul Ierarh Levchie de Brindisi, numit și Levchie Mărturisitorul, a fost episcop al Alexandriei și al Bruntisiopolei (Brindisi) și a trăit în veacul al V-⁠lea. A fost un nevoitor alexandrin crescut în mănăstirea Sfântului Ermie. La douăzeci și cinci de ani, deși a refuzat din smerenie, a fost făcut egumen și a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. A întors la Hristos trei mii de păgâni, alungând un demon în chip de șarpe. Ales episcop al Alexandriei, a scăpat de uciderea plănuită de prefectul Saturnin. La porunca lui Dumnezeu a plecat în Italia, unde l-⁠a botezat pe tribunul Armaleon cu șaizeci și șapte de ostași. La Bruntisiopole, prin rugăciunea lui a încetat seceta de doi ani, ceea ce a dus la botezul a douăzeci și șapte de mii de orășeni. Înainte de moarte și-⁠a prevestit sfârșitul, iar moaștele lui s-⁠au slăvit prin minuni.

Levchie s-⁠a născut în Alexandria, din părinți cucernici, Evdichie și Eufrosina, care i-⁠au dat numele Eutropie. Mama a murit când copilul avea unsprezece ani, iar tatăl a primit tunderea monahală la mănăstirea Sfântului Ermie și l-⁠a luat cu el în mănăstire. Băiatul a crescut sub îndrumarea duhovnicească a egumenului Nichita și a bătrânilor încercați ai mănăstirii. S-⁠a arătat foarte înzestrat și a învățat bine Sfânta Scriptură. Eutropie a crescut ca un copil liniștit, blând și ascultător. Când a împlinit optsprezece ani, egumenul Nichita a murit. Frații mănăstirii l-⁠au ales într-⁠un glas egumen pe Eutropie, deși acesta încă nu fusese tuns în monahism. Socotindu-⁠se nevrednic de a îndruma pe cineva, Eutropie a refuzat. Șapte ani mănăstirea Sfântului Ermie a rămas fără egumen. În anii aceștia Eutropie, nevoindu-⁠se în nevoințe monahale, a ajuns la un înalt grad de viață duhovnicească. Odată, Evdichie, împreună cu fiul său de douăzeci și cinci de ani, Eutropie, a mers la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la biserica Adormirii, cinstită de toți, din preajma Alexandriei. La sărbătoare a fost de față Eliu, episcopul Eliopolei, cu clerul său, care a vizitat și mănăstirea pe care o conducea egumenul Teodor. În aceeași mănăstire au tras și tatăl cu fiul. Noaptea, lui Evdichie i s-⁠a dat o descoperire despre apropiata lui moarte și despre faptul că fiul său va fi episcop și va lumina cu lumina credinței lui Hristos cetatea și ținutul Bruntisiopolei din Italia. În această vedenie lui Eutropie i s-⁠a prevestit un nume nou, Levchie, care înseamnă „Duhul Domnului a venit peste el”. În ziua sărbătorii, în biserica Maicii Domnului, episcopul Eliu a auzit un glas din cer care l-⁠a binecuvântat pe Levchie pentru nevoința arhierească, a poruncit arhidiaconului să întrebe pe cei ce se rugau cine poartă acest nume și apoi l-⁠a binecuvântat cu dragoste pe Sfântul Levchie și pe tatăl lui.

Monahii mănăstirii Sfântului Ermie l-⁠au rugat stăruitor pe episcop să-⁠l pună egumen pe Sfântul Levchie. Deși nevoitorul, socotindu-⁠se din smerenie nevrednic, a refuzat, supunându-⁠se episcopului a fost hirotonit și pus egumen. Din acel timp Sfântul Levchie și-⁠a întețit nevoințele și i s-⁠a dat de la Dumnezeu harul facerii de minuni și al alungării demonilor. Odată un demon, luând chip de șarpe uriaș, a omorât mulți oameni într-⁠un sat apropiat. Sfântul nevoitor s-⁠a grăbit să-⁠i ajute pe locuitori și i-⁠a izbăvit de stăpânirea diavolului. Văzând aceasta, aproape trei mii de păgâni din ținut au primit Botezul.

În acea vreme a murit mucenicește episcopul Alexandriei, Filip, și Sfântul Levchie a fost ales în locul lui. Văzând că episcopul Levchie întoarce mulți păgâni la creștinism, prefectul Saturnin a hotărât să-⁠l omoare. Dorind să-⁠și apere arhipăstorul, unii creștini au vrut să-⁠l omoare pe prefect. Aflând, ierarhul le-⁠a oprit să facă vreun rău prefectului. Sfântul Levchie a vestit turma că Domnul îi poruncește să meargă într-⁠o țară păgână și să lumineze cu lumina credinței creștine cetatea Bruntisiopole și ținutul din jur. Sfântul arhipăstor a pus în locul său un episcop vrednic, a luat cu el pe diaconii Eusebiu și Dionisie și cinci ucenici și s-⁠a grăbit la o corabie care pleca spre Italia. Pe drum li s-⁠au alăturat prezbiterii Leon și Savin, iar pe drumul spre Bruntisiopole l-⁠a întâlnit pe tribunul Armaleon cu șaizeci și șapte de ostași, pe care i-⁠a întors la creștinism. În cetate a început să propovăduiască poporului despre Iisus Hristos. Căpetenia cetății, Antioh, aflând că tribunul Armaleon s-⁠a întors la credința în Hristos, l-⁠a chemat și l-⁠a întrebat îndelung despre învățătura creștinilor. Aflând de ierarhul Levchie, dregătorul a dorit să-⁠l vadă. La întâlnire, dregătorul a zis: „Dacă vrei să credem în Dumnezeul pe care-⁠L propovăduiești, roagă-⁠L să trimită pe pământul nostru ploaie, pe care n-⁠am mai văzut-⁠o de doi ani”. Sfântul, adunând clerul și pe toți creștinii nou botezați, a făcut o rugăciune stăruitoare, după care a căzut ploaie bogată, care a adăpat pământul uscat. Văzând minunea, Antioh și toată cetatea Bruntisiopole (douăzeci și șapte de mii de oameni) au primit Sfântul Botez. În amintirea acestei întâmplări s-⁠a ridicat în cetate o biserică în cinstea Maicii Domnului, iar în locul unde a fost botezat poporul, alta, cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul.

Curând ierarhul s-⁠a îmbolnăvit și i s-⁠a descoperit că boala este de moarte. Chemându-⁠l pe fiul său duhovnicesc, Antioh, Sfântul Levchie a lăsat poruncă să fie îngropat în locul unde a acostat corabia ce-⁠l adusese din Alexandria. Antioh a împlinit porunca arhipăstorului și a ridicat în acel loc o biserică cu hramul Sfântului Levchie. Acolo au fost mutate moaștele ierarhului adormit, de la care au început să se săvârșească multe minuni. Sfântul Levchie este pomenit la 3 iulie, în stil nou. Viața lui se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.