Luca de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Luca de la Valaam a fost novice al mănăstirii Valaam și a murit la 20 februarie 1578 (stil vechi) împreună cu alți treizeci și trei de frați, uciși de suedezi pentru credința ortodoxă. Mănăstirea se afla lângă hotarul dintre Novgorod și Suedia și fusese de mai multe ori prădată. Pe vremea lui Ioan al III-⁠lea al Suediei, o oaste de noi luterani, care urmăreau pe carelienii ortodocși, a trecut pe gheață pe insulă și a atacat mănăstirea, ucigând optsprezece bătrâni și șaisprezece novici. Pagina nu spune nimic aparte despre Luca, doar că este numit între novici.

Numele lor

Numele celor uciși au fost scrise în sinodicul mănăstirii cu însemnarea „uciși de nemți pe Valaam”: monahii Tit, Tihon, Ghelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifon, Atanasie, Serapion și un al doilea Varlaam; novicii Atanasie, Antonie, Luca, Leonte, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, un al doilea Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și un al doilea Ioan. Se spune că pe Valaam nu e piatră care să nu fi fost însemnată cu sângele nevoitorilor.

Cinstirea

În secolul al XIX-⁠lea un monah de lângă pustnicia egumenului Nazarie a văzut o procesiune de călugări necunoscuți, luminoși și blânzi, dar stropiți cu sânge și acoperiți de răni, care cântau pe glas vechi rugăciuni de înmormântare și au dispărut în desiș. Egumenul Damaschin a rânduit ca în fiecare an, la 20 februarie (4 martie pe stil nou), să se slujească Liturghia și o panihidă sobornicească pentru ei. Au fost trecuți în rândul sfinților Bisericii Ruse, pentru cinstire obștească, la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000.

Luca este pomenit la 5 martie, după stilul nou, la 3 iunie în Soborul sfinților din Carelia și în ziua mobilă din jurul datei de 22 august în Soborul sfinților de la Valaam.