Luca din Mitilene

Sfântul Mucenic Luca din Mitilene, numit și Duca, a murit pentru Hristos în anul 1564, în Mitilene, sub stăpânirea turcească. Era un om cu chip frumos, curat la trup și la suflet, vrăjmaș al desfătărilor trupești. Era croitor și stăpânii turci, agalele și cei mari ai cetății îl chemau să le coasă veșminte.

Intrând deseori în casele musulmanilor, a fost iubit de o stăpână dintr-⁠un neam mare și vestit. La început l-⁠a copleșit cu daruri, apoi a început să-⁠i spună cuvinte pătimașe. Duca, curat la suflet, s-⁠a mirat că aude așa vorbe de la o femeie de neam atât de înalt, și-⁠a făcut semnul crucii, a plecat din palat și nu s-⁠a mai întors, după pilda lui Iosif cel Frumos. Ea l-⁠a chemat din nou și apoi a venit chiar în atelierul lui, spunând: „Dacă te lepezi de credința ta, te iau de bărbat. Iar dacă nu vrei să devii turc, fii grec ortodox, dar vino”. Încheind, a adăugat că de nu face ce-⁠i spune, își va pierde capul.

Duca, având în inimă iubire fierbinte pentru Domnul Iisus Hristos, n-⁠a cedat nici făgăduințelor ei, nici amenințărilor și n-⁠a mai mers la palat. Văzând că tânărul nu vrea să-⁠i facă voia, femeia s-⁠a mâniat cumplit și a hotărât să-⁠l piardă. A mers la vizir și a spus că croitorul venise la ea cu vorbe rușinoase și că ea îl lovise. Vizirul, care i-⁠a făgăduit că va face după voia ei, a poruncit prefectului (sum-⁠pașa) să-⁠l osândească. Aceasta a încercat mai întâi vorbe bune și lingușitoare, iar apoi a poruncit chinuri cumplite. Văzând că nu-⁠l poate sili să primească islamul, călăii l-⁠au jupuit de viu și au aruncat pielea în mare, iar pe el l-⁠au atârnat în cârlige. Așa s-⁠a săvârșit, primind cununa muceniciei.

Pomenirea lui se face la 7 mai, după rânduiala greacă. Numele lui nu se află în Mineiul de azi al Bisericii Ruse.