Luchilian din Bizanț

Sfântul Mucenic Luchilian din Bizanț a fost preot păgân pe vremea împăratului Aurelian (270-275). La bătrânețe s-⁠a încredințat că religia păgână este mincinoasă, s-⁠a întors din tot sufletul la Hristos Mântuitorul și s-⁠a botezat.

Prin predica lui mulți păgâni au venit la creștinism. Atunci evreii l-⁠au pârât, pentru că vestea credința în Hristos, pe care ei Îl răstigniseră, dregătorului Nicomidiei, Silvan. Acesta a încercat să-⁠l întoarcă pe bătrân la slujirea idolilor. Pentru că a refuzat, i-⁠au zdrobit fălcile, l-⁠au bătut cu toiege și l-⁠au atârnat cu capul în jos, apoi l-⁠au închis în temniță. Acolo a întâlnit pe patru tineri mărturisitori ai lui Hristos, Claudiu, Ipatie, Pavel și Dionisie, pe care i-⁠a îndemnat să stea tari în credință și să nu se teamă de chinuri și de moarte.

După un timp toți au fost aduși la judecată și aruncați într-⁠un cuptor înfierbântat, dar o ploaie căzută pe neașteptate a stins flăcările, iar mucenicii au rămas nevătămați. Dregătorul i-⁠a osândit la moarte și i-⁠a trimis la Bizanț pentru împlinirea sentinței. Tinerii au fost tăiați cu sabia, iar Luchilian a fost pironit pe cruce cu multe piroane.

La nevoința mucenicilor a fost martoră Sfânta fecioară Paula, care se închinase slujirii celor ce pătimeau pentru Hristos. Ea aducea mâncare creștinilor din temniță, le spăla rănile, le aducea leacuri și îngropa trupurile mucenicilor. După moartea lui Luchilian și a celor patru tineri, s-⁠a întors la Nicomidia și și-⁠a urmat slujirea sfântă. A fost prinsă și aruncată în cuptor, dar prin puterea lui Dumnezeu a rămas nevătămată. Atunci a fost trimisă la Bizanț, unde sfânta muceniță a fost tăiată cu sabia.

Pomenirea lor se face la 16 iunie, după stilul nou.