Lucid de Aquara

Sfântul Cuvios Lucid de Aquara a fost monah benedictin și pustnic în sudul Italiei. Calendarele apusene îl pomenesc la 28 iulie ca monah la mănăstirea Sfântul Petru de lângă Aquara; sursa italiană arată însă că a adormit la 5 decembrie 1038 (nu 938), la Monte Cassino.

S-⁠a născut la Aquara în jurul anului 960, din Albino della Croce și Sabina Nicodemo. Rămas orfan, a fost încredințat unui unchi dinspre tată, iar la cincisprezece ani a intrat în mănăstirea benedictină Sfântul Petru de lângă Aquara. De acolo a trecut la mănăstirea San Magno de lângă Fondi, apoi la Monte Cassino, unde egumen era Aligern. După moartea acestuia, principesa Aloara a Capuei a impus ca egumen pe Manso, vărul soțului ei; fiindcă regula benedictină cerea ca egumenul să fie ales dintre monahii obștii, unii dintre ei, între care și Lucid, au plecat din Monte Cassino.

Între 986 și 988 a mers la Ierusalim cu doi frați, apoi s-⁠a întors și s-⁠a retras în peștera Arsicia de la Cava dei Tirreni, lângă Salerno, unde se află azi mănăstirea Sfânta Treime. Ca pustnic a ajuns la o înaltă desăvârșire și a fost cunoscut în tot sudul Italiei; peștera era loc de pelerinaj pentru cei ce îi cereau sfat, iar principele Guaimar al Salernului l-⁠a ales părinte duhovnicesc. În 1009 s-⁠a întors la Monte Cassino, iar în 1011 a ridicat în valea apropiată Albaneta mănăstirea Santa Maria dell'Albaneta, unde a rămas prior până la moarte. Moaștele lui au fost păstrate întâi la Albaneta, apoi la mănăstirea Sfântul Petru și în cele din urmă în biserica parohială din Aquara, într-⁠o statuie de argint. După nouă veacuri de pomenire neîntreruptă, papa Leon al XIII-⁠lea a recunoscut cinstirea lui la 8 ianuarie 1880. Același sfânt este numit în calendare și Lyutius (Liuțiu), monah de la Monte Cassino mort ca pustnic la La Cava.