Macaria Saprîkina

Sfânta Cuvioasă Muceniță Macaria Saprîkina, monahie, în lume Praskovia Afanasievna Saprîkina, s-⁠a născut la 28 octombrie 1867 în satul Teliajie, din ținutul Malo-⁠Arhanghelsk al guberniei Orel. A terminat școala satului. În 1887 a intrat ca novice în mănăstirea de maici a Înălțării Sfintei Cruci din orașul Belev, gubernia Tula.

Mănăstirea a fost închisă în 1921. Până în 1930 maica Macaria, lipsită de drepturi cetățenești, a locuit pe teritoriul fostei mănăstiri și a lucrat la biserica Sfântului Ștefan, care mai slujea până în 1931. La 1 iunie 1931 a fost arestată pentru „participarea la alcătuirea unei mănăstiri ilegale la biserica Sfântului Ștefan din Belev” și la 18 iunie 1931 a fost osândită la cinci ani de lagăr, preschimbați în cinci ani de izgonire în Kazahstan. Eliberată în 1936, s-⁠a întors la Belev și, după închiderea bisericii, a lucrat în artelul „Krasnîi proizvoditel”.

La 16 decembrie 1937 a fost arestată din nou, în dosarul de grup al episcopului Nichita (Pribîtkov). A fost învinuită de activitate contrarevoluționară și de „apartenență la o mănăstire subterană”. La 30 decembrie 1937 troica NKVD a regiunii Tula a osândit-⁠o la moarte prin împușcare. Cuvioasa muceniță Macaria a fost împușcată la 8 ianuarie 1938, în ziua Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și a fost îngropată împreună cu alți mucenici într-⁠o groapă comună la kilometrul 162 al șoselei Simferopol.

Este pomenită la 8 ianuarie, în ziua morții, după stilul nou, la 5 octombrie în Soborul sfinților din Tula și în ziua mobilă de lângă 7 februarie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.