Macarie Diaconul

Cuviosul Macarie Diaconul a viețuit în Peșterile Îndepărtate ale Lavrei din Kiev, în secolele al XIII-⁠lea și al XIV-⁠lea. Era neagonisitor, avea mare râvnă pentru casa lui Dumnezeu și se îndeletnicea neîncetat cu citirea Sfintei Scripturi și cu postul.

După tradiție, în copilărie a fost adesea bolnav, iar părinții lui au făgăduit că îl vor da Mănăstirii Peșterilor dacă se va însănătoși. Prin blândețea și smerenia lui a câștigat dragostea frățiilor, care l-⁠au învățat să scrie și să citească. Pentru viața lui evlavioasă a fost hirotonit diacon, iar Domnul i-⁠a dat darul facerii de minuni. A trecut în pace.

Este pomenit la 19 ianuarie, ca și Sfântul Macarie al Egiptului, al cărui nume îl poartă, la 28 august în Soborul cuvioșilor din Peșterile Îndepărtate și în a doua duminică din Postul Mare.