Magneric de Trier

Sfântul Ierarh Magneric de Trier a fost episcop al Trierului, în Germania, ucenic al Sfântului Nicetiu. S-⁠a născut în jurul anului 522 și a adormit în jurul anului 596. A fost unul dintre primii episcopi cu nume germanic, prieten și admirator al lui Grigorie de Tours, care îl pomenește în Istoria francilor, și unul dintre cei mai străluciți episcopi ai vremii. Venanțiu Fortunat l-⁠a descris ca pe un om virtuos și milostiv, „podoaba episcopilor”. A hirotonit pe Sfântul Géry, ucenicul său, făcut apoi episcop de Cambrai-⁠Arras.

S-⁠a născut și a crescut la Trier. A locuit în casa episcopului Nicetiu și l-⁠a însoțit în surghiun când regele Clotar I l-⁠a surghiunit, în răzbunare, pentru că fusese afurisit. S-⁠a întors la Trier în anul următor și a fost hirotonit de Nicetiu în 566. Ca episcop a continuat lucrarea înaintașului de refacere a orașului, a întemeiat obști de clerici, între ele Sfântul Eucharie și Sfântul Paulin, și a ridicat mănăstiri și biserici închinate Sfântului Martin de Tours, de care avea mare evlavie. Apropierea lui de familia merovingiană l-⁠a ajutat să-⁠și păstreze influența, dar l-⁠a pus în primejdie: în 587, la congresul regilor Childebert și Guntram, ducele Gontran Boson, osândit de rege, s-⁠a refugiat la casa lui, l-⁠a luat ostatic, iar casa a fost arsă din porunca regelui. Childebert l-⁠a făcut naș pentru fiul său Theudebert al II-⁠lea, în 586.

A fost îngropat în cimitirul mănăstirii Sfântul Martin din Trier. Prin anul 1000 egumenul Eberwin i-⁠a scris viața, iar cinstirea lui s-⁠a răspândit în Lorena. În 1506 mormântul i-⁠a fost deschis; după dărâmarea bisericii, moaștele s-⁠au pierdut. Este pomenit la 25 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.