Marcelin din Roma

Sfântul Sfințit Mucenic Marcelin din Roma a fost diacon și a pătimit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305), împreună cu fratele său Marcu. Sunt pomeniți împreună cu Sfântul Mucenic Sebastian din Milan și cu Nicostrat, Zoe, Castor, preotul Tranchilin, Claudiu, Simforian, Victorin, Tiburtie și Castul.

Marcelin și Marcu, frați creștini, fuseseră aruncați în temniță. La început au mărturisit tare credința, dar au șovăit sub rugămințile cu lacrimi ale părinților lor păgâni, Tranchilin și Marcia, ale soțiilor și ale copiilor. Atunci Sebastian, șeful gărzii palatului, creștin în taină, născut la Narbona în Galia și învățat la Milano, i-⁠a îndemnat într-⁠o predică înflăcărată să nu-⁠și lase steagul biruinței de dragul lacrimilor. Cuvântul lui i-⁠a convins să primească mucenicia și a umplut de uimire pe toți cei de față: fața lui strălucea ca a unui înger, iar Zoe, soția dregătorului Nicostrat, care-⁠și pierduse glasul de șase ani, a vorbit îndată după ce sfântul a însemnat-⁠o cu semnul crucii. Cei de față au crezut în Mântuitorul, iar Nicostrat le-⁠a scos lanțurile lui Marcelin și lui Marcu, dar frații au refuzat să fugă. Au fost botezați de preotul Policarp 64 de oameni, apoi dregătorul Cromațiu cu fiul lui și toți ai casei, iar numărul celor luminați a ajuns la o mie patru sute. Marcelin și Marcu au rămas la Roma ca diaconi sfințiți de episcopul Gaiu.

Primii prinși au fost Zoe și preotul Tranchilin. Nicostrat, Castor, Claudiu, Victorin și Simforian au fost înecați în mare, Tiburtie a fost decapitat, iar Castul îngropat de viu. Marcelin și Marcu au fost dați de un fals creștin, Torcvat. Li s-⁠au bătut picioarele în țăruș, au stat toată noaptea în rugăciune, iar dimineața au fost străpunși cu suliți. Sebastian, ultimul, a fost săgetat și apoi ucis la hipodrom din porunca lui Dioclețian, iar trupul i-⁠a fost aruncat într-⁠un șanț de gunoi; el s-⁠a arătat în vis Lucinei și a poruncit să fie îngropat în catacombe.

Pomenirea lor se face la 31 decembrie, după stilul nou.