Marcian din Constantinopol

Sfântul Mucenic Marcian din Constantinopol a pătimit în anul 730, în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurianul (717-741), pentru sfintele icoane. Cu el sunt pomeniți Iulian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leonte, Maria Patriciana, protospătarul Grigorie și alții.

După ce împăratul a izgonit de pe scaun pe Patriarhul German (715-730) și a pus în locul lui pe iconoclastul Anastasie, a poruncit scoaterea tuturor icoanelor din biserici și din case. Deasupra porții „de aramă” a Constantinopolului stătea din vremea lui Constantin cel Mare o icoană făcătoare de minuni a Mântuitorului. Când un ostaș s-⁠a urcat pe scară ca s-⁠o dea jos, poporul s-⁠a răzvrătit, patriciana Maria și mulți alții au tras scara de la zid, iar ostașul a căzut și a murit (19 ianuarie 730). Împăratul a dat atunci la moarte o mulțime de ortodocși, între care protospătarul Grigorie. Marcian se număra între nobilii Iulian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Leonte, Fotie și Petru, care au fost aruncați în temniță vreo opt luni și primeau în fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Prin puterea lui Hristos au rămas vii în aceste chinuri și au răbdat cu bărbăție. Din porunca împăratului, fețele le-⁠au fost arse cu fier înroșit și capetele tăiate. Sfânta Maria Patriciana, care nu fusese pusă în temniță, a primit de bunăvoie moartea. Trupurile mucenicilor au fost îngropate lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, în ținutul lui Pelagiu, și s-⁠au găsit neputrezite după o sută treizeci și nouă de ani.

Pomenirea lor se face la 22 august, după stilul nou.