Marciana din Toledo

Sfânta Muceniță Marciana din Toledo (numită și Marciana din Mauretania sau din Cezareea) a murit ca mucenică în vremea persecuției lui Dioclețian, în jurul anului 303 sau 304 (după unele surse, la 9 ianuarie 304). Se numește „din Toledo” fiindcă moaștele ei au fost duse la Toledo, în Spania. Povestea muceniciei a fost scrisă în latină, poate în veacul al V-⁠lea.

După Alban Butler, era din Rusuccur (Dellys), în Mauretania, în Algeria de azi. A disprețuit rangul ei înalt, a lăsat bogățiile și a plecat la Cezareea Mauretaniei, unde a locuit într-⁠o peșteră ca să-⁠și păstreze fecioria, dăruindu-⁠se lui Dumnezeu prin posturi și alte nevoințe. Într-⁠o zi, trecând prin piața cetății, a răsturnat o statuie a zeiței Diana, rupându-⁠i capul și făcând-⁠o bucăți. Locuitorii au arestat-⁠o și au dus-⁠o la tribunalul guvernatorului. A fost închisă în școala gladiatorilor, apoi aruncată în arenă, unde a fost sfâșiată de un taur; după moartea ei a fost trimis un leopard, care i-⁠a frânt gâtul. Mozarabii au un imn al ei în slujbă. Este pomenită la 12 iulie, ca sfântă a Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfântă a Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou; unele calendare vechi o au la 9 ianuarie.