Marcu din Roma

Sfântul Sfințit Mucenic Marcu din Roma a fost diacon și a pătimit sub Dioclețian și Maximian (284-305), împreună cu fratele său Marcelin. Pagina Azbyka îi pomenește în viața Sfântului Mucenic Sebastian din Milan, șeful gărzii palatului, creștin în taină, și a lui Nicostrat, Zoe, Castor, Tranchilin, Claudiu, Simforian, Victorin, Tiburtie și Castul.

Hotărârea de a muri

Marcu și Marcelin erau aruncați în temniță și mărturisiseră la început credința, dar au șovăit sub plânsul părinților lor păgâni, al soțiilor și al copiilor. Sebastian i-⁠a îndemnat să nu lase pentru lacrimi steagul biruinței, iar cuvântul lui a fost însoțit de minuni: fața i-⁠a strălucit ca a unui înger, iar Zoe, soția lui Nicostrat, mută de șase ani, a vorbit după ce a fost însemnată cu semnul crucii. Nicostrat le-⁠a scos lanțurile fraților, dar ei au refuzat să fugă, spunând că trupul poate fi ucis, nu și sufletul care luptă pentru credință. Preotul Policarp a botezat atunci șaizeci și patru de oameni, iar dregătorul Cromațiu s-⁠a botezat cu fiul și casa lui; numărul celor luminați a ajuns la o mie patru sute. Episcopul Gaiu i-⁠a sfințit pe Marcu și Marcelin diaconi.

Mucenicia

Prigoana i-⁠a ajuns pe rând: Zoe, Tranchilin, Nicostrat, Castor, Claudiu, Victorin, Simforian, Tiburtie. Un fals creștin, Torcvat, i-⁠a dat pe diaconi și pe dregătorul Castul. Castul a fost îngropat de viu; Marcu și Marcelin au fost țintuiți cu picioarele de un țăruș, au stat toată noaptea în rugăciune și dimineața au fost străpunși cu suliți. Sebastian, cercetat de Dioclețian, a fost săgetat, apoi ucis la hipodrom, iar trupul i-⁠a fost aruncat într-⁠un șanț; s-⁠a arătat apoi Lucinei, care l-⁠a îngropat în catacombe.

Pomenirea lor se face la 31 decembrie, după stilul nou.