Margareta Gunaropulo

Sfânta cuvioasă muceniță Margareta (în lume Maria Mihailovna Gunaropulo, 1865-1918) a fost stareța mănăstirii de maici Sfântul Proroc Ilie din Menzelinsk, în eparhia Ufa. S-⁠a născut la Kiev într-⁠o familie grecească și a fost ucisă de bolșevici la Menzelinsk la 9 (22) august 1918. A fost canonizată ca sfântă cu cinstire locală a eparhiei Ufa la 26 octombrie 1999, iar în august 2000 Soborul arhieresc al Bisericii Ruse a trecut-⁠o în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica, cu pomenirea în prima duminică de după 25 ianuarie (7 februarie). Izvoarele grecești pun pomenirea ei la 25 ianuarie.

Viața

S-⁠a născut în 1865 (sau 1866) la Kiev, într-⁠o familie grecească. Duhovnicul ei a fost protoiereul Alexandru Korsakovski, paroh al bisericii Sfântul Gheorghe din Kiev. Cunoscut al ei de multă vreme, prințul Nicolae Jevahov, scrie în amintiri că părintele Alexandru înțelegea starea Mariei Mihailovna, care suferea și tânjea în lume. Ea nu avea jumătăți de măsură, nu avea nicio învoială cu conștiința; la fiecare întrebare cerea sfat duhovnicului ei. Iubirea ei fără margini față de aproapele, care căuta prilej să se arate, îngăduința ei nemărginită față de slăbiciunile omenești nu nășteau învoieli cu conștiința și nici duplicitate, nici tot ce se acoperă de obicei cu pietate și în realitate arată doar nepăsare față de datoria creștină. Asemenea oameni, care dau totul altora și nu primesc nimic de la alții, sunt mereu singuri; nimeni nu-⁠i întreabă dacă și ei au nevoie de ceva, dacă și ei au nevoie de sprijin și de mângâiere; sunt căutați când e nevoie, dar nu sunt băgați în seamă când trebuința a trecut.

A primit tunderea monahală în 1917. După tundere a fost vreme scurtă în mănăstirea „Bucurie și Mângâiere” din moșia conților Orlov-⁠Davâdov, de lângă Moscova, unde era stareță Magdalina (Orlova-⁠Davâdova). La 18 ianuarie 1917 a fost numită stareță a mănăstirii de maici Sfântul Proroc Ilie din Menzelinsk, cu ridicare la rangul de stareță; ridicarea a avut loc la Moscova, în prezența marii cneaghine Elisabeta Feodorovna, care a îndrăgit-⁠o pe maica Margareta. În 1917 mănăstirea avea cincizeci de monahii și 248 de surori începătoare. Stareța Margareta era vestită pentru viața ei aspră și pentru felul în care orânduia mănăstirea, în duhul străvechii cucernicii. Se îngrijea de buna rânduială a mănăstirii și de pacea duhovnicească din lăuntrul surorilor. Potrivit izvorului grec, a organizat mănăstirea după pilda mănăstirilor vechi ale Greciei; pe vremea ei mănăstirea a înflorit duhovnicește. Se deosebea prin învățătură, înțelepciune și viața ei ascetică aspră, pe care o urmau și monahiile, sub îndrumarea ei. Mănăstirea avea livezi cu pomi roditori, grădini de legume, ateliere de icoane, de broderie în aur și de fotografie.

Revoluția și mucenicia

În aprilie 1917 valul revoluției a ajuns și la mănăstirea Sfântului Ilie. Prin hotărârea guvernului provizoriu, școlile parohiale trebuiau să treacă în subordinea Ministerului Instrucției Publice, dar stareței Margareta i-⁠a izbutit să apere școala mănăstirii de această trecere. La 18 aprilie 1918 a fost aleasă în consiliul eparhial. În mai 1918 a început răscoala cehoslovacă, iar până în iulie gubernia Ufa fusese eliberată de bolșevici, dar luptele continuau la hotarele de apus ale guberniei, iar Menzelinsk trecea din mână în mână. Vara lui 1918 bolșevicii au părăsit Menzelinsk; locuitorii au alcătuit o ceată de voluntari pentru paza orașului, cu ajutorul detașamentelor Armatei Albe. La 21 august bolșevicii au pornit iarăși ofensiva asupra Menzelinsk-⁠ului. Detașamentul Armatei Albe și cel de pază au ținut piept patru ore, dar bolșevicii au pătruns în oraș și au făcut un măcel. Numărul celor împușcați la Menzelinsk la 21-22 august a ajuns la două sute. În acest măcel sângeros a murit și stareța Margareta. Pricina uciderii a fost încercarea monahiei de a apăra de răzbunare pe unii ofițeri care nu mai aveau putere să plece din oraș. A fost îngropată în mănăstirea Sfântului Proroc Ilie din Menzelinsk, lângă altarul bisericii Înălțării.

După izvorul grec, în septembrie 1918, când trupele albe au plecat din ținutul Kazanului, stareța, temându-⁠se de bolșevici, le-⁠a urmat împreună cu ceilalți refugiați. Dar Sfântul Nicolae i s-⁠a arătat în vis și i-⁠a spus: „De ce fugi de cununa ta?” Stareța s-⁠a întors în mănăstire și și-⁠a pregătit cele ale înmormântării. A doua zi, în timpul Sfintei Liturghii, revoluționarii au prins-⁠o, au târât-⁠o până la ușa bisericii și au executat-⁠o. Izvorul grec numește mănăstirea a Sfântului Ioan Botezătorul, iar cel rus a Sfântului Proroc Ilie.

În august 2000 Soborul arhieresc a trecut-⁠o în soborul noilor mucenici, la propunerea arhiepiscopului Nicon (Vasiukov) al Ufei și Sterlitamakului.