Pavel al III-⁠lea al Bresciei

Pavel al III-⁠lea a fost episcop al Bresciei la sfârșitul veacului al VI-⁠lea și începutul celui de-⁠al VII-⁠lea. Este sfânt cinstit local în Biserica Catolică, în eparhia Brescia, și se pomenește la 7 februarie. Despre faptele lui se știe aproape nimic.

În listele episcopilor Bresciei, Pavel III apare ca urmaș al lui Dominator și înaintaș al lui Pateriu. Se crede că a primit scaunul Bresciei în jurul anului 600. Păstorirea lui a fost probabil foarte scurtă, pentru că al doilea său urmaș, Anastasie, a ajuns episcop în 604.

Se presupune că, asemenea celei mai mari părți a episcopilor italieni ai vremii, a fost amestecat în disputele despre „Cele trei capitole”. Unii istorici îl socotesc unul dintre cei trei prelați italieni, rămași fără nume, care au refuzat să semneze condamnarea susținătorilor celor trei capitole, la care îi sileau mitropolitul lor. Se presupune că hotărârea episcopului Bresciei nu venea din legătura cu schisma, ci din dorința de a nu adânci dezbinarea dintre creștinii Italiei de nord. Tot în vremea lui, un oarecare Bertician a încercat să obțină prin mită scaunul Bresciei, dar nu a izbutit.

Martirologiile medievale dau ca zi a morții lui 7 februarie. Se crede că a fost îngropat în bazilica San Andrea de Rebuffone, iar apoi rămășițele lui au fost mutate în altă biserică, unde au fost îngropați și ceilalți episcopi sfinți ai Bresciei: Dominator, Anastasie și Dominic. La 1 noiembrie 1581 moaștele acestor sfinți au fost duse în altă biserică, iar la 16 februarie 1604 în vechea catedrală a Bresciei, unde se păstrează până azi.

La fel ca toți episcopii Bresciei din veacurile III-⁠VII, de la Anatolie până la Deusdedit, Pavel III a fost numărat încă din Evul Mediu între sfinții cinstiți local. Praznicul principal se ține la Brescia la 7 februarie, iar în eparhie se țin și zilele mutării moaștelor, la 16 februarie și 1 noiembrie.