Mastridia din Ierusalim

Cuvioasa Mastridia din Ierusalim a fost fecioară și sihastră, care a murit în jurul anului 580. Biserica Ortodoxă o pomenește la 7 februarie, după calendarul vechi (20 februarie pe stilul nou).

Povestirea despre ea se cunoaște din „Limonariul” („Livada duhovnicească”) al lui Ioan Moschos, iar numele din Proloage. După viața ei, Mastridia era din Ierusalim. Ca să scape de pofta unui tânăr îndrăgostit de ea, și ca să-⁠i ferească pe amândoi de păcat, a luat un coș cu bobi muiați și s-⁠a dus în pustie. După un timp a întâlnit-⁠o acolo un pustnic, care a început să o întrebe ce face în pustie. Mastridia i-⁠a povestit pricina pentru care s-⁠a făcut pustnică și viața ei în pustie. „Cât timp ai trăit aici?” a întrebat pustnicul. „Prin harul lui Hristos, șaptesprezece ani”. „Dar cum te-⁠ai hrănit?” Ea i-⁠a arătat coșul cu bobi muiați și a răspuns: „Acest coș, pe care îl vezi, a ieșit cu mine din cetate. Erau în el puțini bobi. Dar Dumnezeu mi-⁠a făcut mie, nevrednicei, o asemenea milă că de atâta vreme mă hrănesc cu ei și ei nu se împuținează”. Pe lângă aceasta, un izvor spune că niciodată nu i s-⁠au uzat hainele.

Arhiepiscopul Filaret (Gumilevski) socotește că Mastridia din Ierusalim a murit cel mai târziu în anul 580.