Sari la conținut

Sfântul Cuvios Mucenic

Vladimir Elizarov

Monah

Monah rus născut în 1877 în gubernia Novgorod, mort în Ural la 20 februarie 1930; proslăvit ca preacuvios mucenic.

Prăznuire
7 februariestil vechi 20 februarie
Epoca
înainte de 2026

Viața

Sfântul Cuvios Mucenic Vladimir (Vasili Vichentievici Elizarov, în lume) a fost monah rus, născut în 1877 în satul Bîkovo, ținutul Kirilov, gubernia Novgorod, și împușcat la 20 februarie 1930 în Urali. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, în ședința din 14 mai 2026, a hotărât să-⁠i treacă numele în lista cu nume a Soborului noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. Pomenirea lui este la 7 (20) februarie, în ziua morții mucenicești.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani. În 1904 și 1905 a luat parte la războiul ruso-⁠japonez. Din 1907 a fost truditor la Mănăstirea Solovki, iar în 1911 a trecut ca novice la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Belogorie, în eparhia Perm. Între 1914 și 1917 a slujit, prin mobilizare, ca soldat în artileria de câmp, pe fronturile Primului Război Mondial. În 1917 s-⁠a întors în mănăstire, iar la 1 iunie 1919 novicele rasofor Vasili a fost tuns monah și a primit numele Vladimir.

A rămas locuitor al mănăstirii din Belogorie până la închiderea ei, în 1923. În același an părintele Vladimir a fost arestat, dar la 15 octombrie, după aproape șapte luni de detenție, a fost eliberat, cu obligația de a nu pleca din loc. După închiderea mănăstirii a lucrat ca paznic la biserica Înălțării din așezarea Mihailovski Zavod. S-⁠a împotrivit activ închiderii bisericii, plănuită de autorități, pentru care a fost arestat din nou în ianuarie 1930. Părintele Vladimir s-⁠a purtat cu vitejie la anchete, iar prin hotărârea troicii poliției politice pentru Urali din 16 februarie 1930 a fost osândit la pedeapsa cu moartea. A fost împușcat la 20 februarie același an. A fost îngropat, probabil, în cimitirul comun din împrejurimile Ekaterinburgului, pe terenul poligonului de tragere al poliției politice.

Prin hotărârea Sinodului din 14 mai 2026, numele lui a fost trecut în lista Soborului noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. Pomenirea lui s-⁠a rânduit la 7 (20) februarie, în ziua morții mucenicești. Rămășițele cinstite ale cuviosului mucenic, dacă vor fi aflate, se vor socoti sfinte moaște și li se va da cinstea cuvenită. Se vor putea zugrăvi icoane ale noului sfânt, după hotărârea Sinodului al șaptelea ecumenic. Numele lui a fost trecut în Soborul sfinților din Ekaterinburg și în Soborul sfinților din Perm, aprobate mai înainte. Mai este pomenit la 11 februarie, în Soborul sfinților din Ekaterinburg, și în prima duminică după 29 ianuarie, în Soborul sfinților mitropoliei Perm.

Prăznuiți în aceeași zi 7 februarie