Partenie al Lampsacului

Sfântul Partenie a fost episcop al Lampsacului, cetate de pe Hellespont, în Bitinia, în veacul al IV-⁠lea, pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Biserica îl cinstește ca făcător de minuni și tămăduitor de boli și îl pomenește la 7 februarie.

Tinerețea

S-⁠a născut la Miletopolis, în părțile Hellespontului, în Asia Mică. Tatăl său era diacon al Bisericii de acolo și, după izvoare, se numea Hristodul, iar după altele Hristofor. Partenie se îndeletnicea cu pescuitul, iar din ceea ce câștiga ajuta pe cei lipsiți. Era om de mare credință și, deși, după tradiția greacă, era neînvățat, se spune că Duhul Sfânt l-⁠a făcut făcător de minuni. Spre bătrânețe a învățat să citească Sfânta Scriptură și a dobândit astfel știință teologică, sporind totodată în virtute.

Episcopul Miletopolisului, numit în izvoare Filet sau Filip, l-⁠a hirotonit preot. Puțin mai târziu, episcopul Kyzikosului, Asholie sau Achiliu, l-⁠a hirotonit episcop al Lampsacului.

Păstorirea și minunile

La Lampsac, potrivit tradiției, a curățat cetatea de închinarea la idoli, a închis templele idolești, a zidit multe biserici și a întărit dreapta credință. Bulgarii îl cinstesc mai ales pentru lupta lui împotriva idolatriei elene, pe vremea când creștinii erau puțini, și pentru faptul că multe capiști ar fi fost prefăcute în biserici.

Prin rugăciunea lui s-⁠au tămăduit felurite boli, mai ales cancerul, iar duhurile rele erau izgonite. Se povestește că a înviat un om ucis pe nedrept, că a ajutat pe pescari la pescuit când un demon îi împiedica și că a vindecat un tânăr stăpânit de un duh rău, fără ca acesta să știe. Odată, când voia să izgonească un duh necurat dintr-⁠un om nebun, duhul s-⁠a rugat să nu fie alungat. Sfântul i-⁠a spus că îi va da alt om în care să locuiască, iar duhul a întrebat cine este. Partenie a răspuns: „Eu sunt acela, intră și sălășluiește în mine”. Auzind aceasta, duhul a fugit ca ars de foc, strigând că nu poate intra în casa lui Dumnezeu.

Viața sa îl leagă și de Tracia: se spune că l-⁠ar fi vindecat de iubirea de arginți, de zgârcenie și de nedreptate pe arhiepiscopul Ipatie al Heracleei Traciei. A rânduit cum a putut mai bine Biserica Lampsacului, iar după ce a prevestit cele viitoare, a trecut în pace la Domnul. Anul morții nu se cunoaște. Se știe doar că, îndată după mutarea lui, s-⁠au adunat toți episcopii să-⁠i dea cinstea cea de pe urmă și l-⁠au așezat în paraclisul bisericii. Sursele diferă, unele spunând că a murit pe la 318, altele pe la 360.

Cinstirea

În 1235, la un sinod ținut la Lampsac, după toate probabilitățile în catedrala lui și înaintea racilei cu moaștele sale, a fost reînnoită demnitatea patriarhală a Bisericii Bulgare, în persoana arhiepiscopului Ioachim I de Târnovo. De atunci Biserica Bulgară poartă numele de Patriarhia de Târnovo.

După Sinaxarul Ortodox, capul sfântului se află la Mănăstirea Esfigmenu din Sfântul Munte, iar o parte din el la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului de la Makrymalli, în Evia. O părticică din moaște se găsește și la Biserica Sfinții Constantin și Elena din Ipodrom, Tesalonic, și în încă trei mănăstiri, între care una din Cipru. Este socotit ocrotitor al bolnavilor de cancer. Biserica Sârbă îl prăznuiește la 7 februarie după calendarul bisericesc.