Maria Patriciana

Sfânta Muceniță Maria Patriciana din Constantinopol a pătimit în anul 730, în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurianul (717-741), pentru sfintele icoane. Cu ea au pătimit Iulian, Marcian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leonte, protospătarul Grigorie și alții.

Împăratul l-⁠a izgonit de pe scaunul patriarhal pe Sfântul Patriarh German (715-730), trimițându-⁠l în surghiun, și a pus nelegiuit în locul lui pe iconoclastul Anastasie (730-753). Prin edict, toate icoanele trebuiau scoase din biserici și din case și nimicite. La Constantinopol, deasupra așa-⁠numitei porți „de aramă”, se afla încă din vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (324-337) o icoană făcătoare de minuni a Mântuitorului, turnată din aramă. Împăratul și patriarhul Anastasie au poruncit să fie coborâtă. Un ostaș a sprijinit o scară și s-⁠a urcat să o scoată. Poporul adunat s-⁠a revoltat împotriva acestei profanări. În mulțime se afla patriciana Maria, femeie de neam ales; ea, și după ea mulți alții, au alergat la scară și au tras-⁠o de la zid, ca să nu-⁠l lase pe ostaș să se atingă de icoană. Scara s-⁠a prăbușit, iar ostașul de pe ea a căzut și a murit. Era 19 ianuarie 730. La apărarea icoanei au luat parte și protospătarul (căpetenia ostașilor) Grigorie și Cuvioasa Muceniță fecioara Teodosia (pomenită la 29 mai).

Aflând, împăratul a dat îndată la moarte o mulțime de ortodocși, ale căror nume și număr le știe doar Domnul. Moarte mucenicească a primit și protospătarul Grigorie. Dar unii ortodocși din nobilime, Iulian, Marcian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Leonte, Fotie și Petru, au fost aruncați în temniță și ținuți acolo vreo opt luni, primind în fiecare zi câte cinci sute de lovituri; prin puterea lui Hristos au rămas vii în chinuri și au răbdat cu bărbăție. Din porunca împăratului le-⁠au ars fețele cu fier înroșit și le-⁠au tăiat capetele. Sfânta Maria Patriciana, care nu fusese pusă în temniță, aflând de execuția apropiată, a primit de bunăvoie moartea muceniciei. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în ținutul lui Pelagiu, aproape de biserica Sfântului Mucenic Teodor, și au fost găsite neputrezite după o sută treizeci și nouă de ani.

Pomenirea lor se face la 22 august, după stilul nou.