Maria Vinogradova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Maria Vinogradova, novice (1886-1938), s-⁠a născut în satul Lihaciovo din ținutul Volokolamsk, într-⁠o familie de țărani; tatăl a murit când ea avea doi ani. În 1904 a intrat în Mănăstirea Mâhnirii din Moscova. După închiderea ei, în 1922, a lucrat într-⁠un artel de plapume și a locuit cu șapte monahii. A fost arestată o dată în 1929, când i s-⁠a găsit literatură bisericească, și eliberată peste câteva zile. În 1933 i s-⁠a refuzat pașaportul și a trebuit să părăsească Moscova; s-⁠a mutat la Volokolamsk și lucra cu ziua în grădinile țăranilor, iar din 1935 a fost îngrijitoare la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Vozmișce, unde mai multe monahii din mănăstiri închise se adunau pe rând în casa uneia dintre ele și țineau slujbe după tipic.

Arestarea și sfârșitul

La 25 ianuarie 1938 a fost arestată. O martoră a spus că se plânsese că puterea sovietică nu lasă să se trăiască și că probabil va fi arestată și ea. Maria a recunoscut că monahiile se adunau la rugăciune, dar fără oameni din afară, și că dacă îndemnase femei să vină la biserică, o făcuse din credință; a respins ca mincinoase celelalte mărturii. La 11 februarie 1938 troica NKVD a regiunii Moscova a osândit-⁠o la moarte, iar la 17 februarie a fost împușcată la Butovo și îngropată în groapa comună. A fost reabilitată în 1989 și trecută în rândul noilor mucenici prin hotărârea Sfântului Sinod din 6 octombrie 2008.

Este pomenită la 17 februarie, în ziua morții, după stilul nou, în ziua mobilă din jurul datei de 29 mai în Soborul noilor mucenici de la Butovo și în ziua mobilă din jurul datei de 5 septembrie în Soborul sfinților Moscovei.