Marol

Sfântul Marol a fost arhiepiscop al Milanului din anul 408 până în 423. Biserica Romano-⁠Catolică îl cinstește ca sfânt și îl pomenește la 23 aprilie. Despre viața lui nu se păstrează știri din vremea sa, ci mai ales ce a scris despre el Ennodiu al Paviei, la începutul secolului al VI-⁠lea.

Începuturile

După Ennodiu, episcop de Pavia, Marol s-⁠a născut pe malurile Tigrului, în Mesopotamia. Pesemne din pricina prigoanelor lui Șapur al II-⁠lea, el s-⁠a mutat înainte de anul 380 în Siria, unde a crescut. Mai târziu a ajuns la Roma, unde a devenit prieten al papei Inocențiu I, și apoi la Milano, unde a fost ales episcop în 408. Alte relatări pomenesc însă un om din partea locului, care s-⁠a dus la studii în Siria și a lăsat la Milano faima unui ascet.

Păstorirea

Marol a fost episcop al Milanului în vremea năvălirii vizigoților în Italia și a ajutat pe cei loviți de această năvălire. Se spune că a adus la Milano, din Antiohia, moaștele Sfântului Vavila al Antiohiei și ale Sfântului Roman din Cezareea, și a ridicat în cetate o biserică numită Basilica Concilia Sanctorum sau biserica San Romano, care nu mai există, aproape de biserica de azi San Babila.

Catalogul arhiepiscopilor Milanului așază păstorirea lui între cea a lui Venerie, atestat istoric în 404/407, și cea a lui Martinian, atestat în 431, și îi dă cincisprezece ani de episcopat, deci anii 408 până în 423.

Adormirea și cinstirea

Marol a adormit la 23 aprilie 423 și a fost îngropat în biserica Sfinților Nazarie și Celsus din Milano. Moaștele lui au fost mutate în aceeași bazilică San Nazaro de către Carlo Borromeo, în 1579. Ennodiu i-⁠a închinat un poem.